Gata, puterea l-a făcut pe Dodon președinte. Lupta lor împotriva propriilor cetățeni a fost câștigată. Dar nu și războiul. Știu, sună banal, dar chiar nu e. Problema cea mai mare este că suntem nevoiți să discutăm mereu în termeni de ”luptă” și ”război”. Dar asta merităm, dacă nu ne-am descotorosit la timp de comuniști, corupți, sforari, bandiți și alte tipuri de relicve ale uniunii sovietice. N-am avut mintea și capacitatea balticilor, a polonilor, a cehoslovacilor, sau a conaționalilor noștri din România.

Mobilizarea diasporei, însă, ne-a arătat că acele multe mii de oameni din afara coliviei, au condamnat demult comunismul, deși cloaca de acasă încă se bălăcește în reziduurile sovietice. N-ar fi greșit să credem că și diasporenii ar fi gândit la fel ca votanții lui Dodon dacă n-ar fi plecat. Dar aceștia au văzut că viața poate fi și altfel decât așa cum o știm noi, plină de mizerie. Aceștia au avut o șansă și au folosit-o. Pentru ei, pentru noi, merită să continuăm lupta. E doar o chestiune de timp. Întrebarea este cât? Am văzut și acum că prima sursă a problemelor noastre este eșecul de a construi un stat de drept. Nefuncționarea mecanismelor unui stat de drept le-au permis parlamentarilor să stea nederanjați de nimeni cu legea aia din 2010 prin care s-a limitat numărul de buletine/secție la 3000; CEC-ului și Guvernului să nu deschidă suficiente secții de vot în afara granițelor; funcționărimii speriate de regim să cumpere voturi. Și tot așa.

Și apoi, mai e o chestiune foarte importantă: ONG-urile noastre depun eforturi, dar au capacitatea limitată și nu se pot substitui puteri. Nici n-ar trebui să o facă, de altfel, într-o democrație. Dar anume puterea, de la Independență încoace, ar fi trebuit să fie obligată de noi să educe populația. Dar dacă n-a avut cine să-i oblige, toți cei care au ajuns periodic la putere s-au relaxat și și-au făcut mendrele. Ceea ce ne lipsește nouă, pe lângă un stat de drept funcțional, este ceea ce se cheamă accountability. Responsabilizarea puterii este cheia. Nicidecum marșurile unioniste, demagogia geopolitică sau lupta cu minoritățile de tot felul. Este timpul ca autoritățile noastre să răspundă în fața noastră. E timpul să punem presiune. Nu, nu instig la violență. Asta nu aduce niciodată nimic bun. Vă îndemn, însă, să ne monitorizăm mai atent și mai strâns aleșii și numiții, pentru ca aceștia să-și facă treaba. Din fericire, legile noastre s-au mai îmbunătățit din 2009 încoace. Atâta am câștigat și noi din ”visul european”. Haideți să profităm de această fărâmă de democrație, atunci. Haideți să prevenim reinstaurarea dictaturii, de către puterea care va oficializa, sau nu, relația dintre PD, PSRM, PCRM și alți mutanți ai tranziției.

Concret, deputații care nu sunt afiliați oligarhului, indiferent de partid, trebuie să înceapă să acționeze solidar și să vină cu inițiative legislative prin care să se asigure dreptul la vot în baza buletinului de identitate celor din străinătate, dar și studenților care vor să voteze în centrele lor universitare.

Cetățenii din diaspora, indiferent dacă au reușit sau nu să voteze, să le scrie celor de la CEC, cerându-le explicații în baza Legii nr. 982/2000 privind următoarele aspecte: care au fost măsurile luate de CEC pentru a se asigura că tuturor cetățenilor moldoveni, indiferent de locul aflării lor, li se respectă dreptul la vot; ce măsuri vor întreprinde în următoarea perioadă pentru facilitarea accesului la vot pentru toți cetățenii moldoveni, astfel încât la viitoarele alegeri să poată vota toți cu un minim de resurse personale cheltuite. Vedeți aici, aici și aici informații utile despre utilizarea acestei legi. Eu am făcut-o deja.

Mai puteți semna câteva petiții, pentru demisia conducerilor CEC și MAIE, anularea alegerilor prezidențiale (și aici). 

Sau vă puteți implica în îmbunătățirea documentului de aici, prin care mai multă lume va cere modificarea Codului Electoral.

Se va mai organiza și un protest pașnic și democratic. Vedeți aici detalii.

Cei care nu au putut să voteze, să transmită sesizări în nume personal către CEC, Poliție, Biroul pentru Relații cu Diaspora, Curtea Constituțională, Președinție, Parlament și Guvern, reclamând încălcarea dreptului la vot consfințit de art. 38 din Constituție. Aveți mai jos o propunere de text. Completați textul într-un word, printați-l, semnați-l, scanați-l și trimiteți-l anexat pe email către instituțiile de mai sus și pe unde mai considerați voi de cuviință.

Nimeni nu garantează că toate aceste instrumente vor funcționa acum, deodată. Dar trebuie să ne obișnuim să le folosim dacă vrem ca în 2018, sau când vom avea alegeri, să nu fim victimele acelorași abuzuri. Rămâneți tari și uniți. Lupta continuă.

SESIZARE

Către: ………………

Subsemnatul, /NUMELE PRENUMELE/, cod personal……, pasaport nr……, m-am prezentat la data de 13.11.2016 in Biroul Electoral din orașul………………, țara……………….. pentru a participa la alegerile prezidențiale din Republica Moldova. La cererea mea, nu mi-a fost eliberat buletin de vot, fapt prin care mi-a fost lezat dreptul la vot prevăzut de art. 38 al Constituției RM.

/data, semnătura/