Sursa: TudorCojocariu.eu

Deși mai temperați în acuzații, candidații la președinție Igor Dodon și Maia Sandu nu s-au abținut nici în dezbaterile de aseară de la apropouri, insinuări și glume mai mult sau mai puțin sărate. Dacă Sandu l-a ironizat pe Dodon pentru chestiuni de interes public (minciuni, coruptibilitate, incoerență, ipocrizie, discriminare hate speach, duble standarde și altele), atunci socialistul a încercat să ne îndepărteze de rivala sa prin tentative jenante de aplicare a unor etichete pe care le consideră handicapurile supreme.

A etichetat-o drept lesbiană, stearpă, unionistă și susținătoare a refugiaților. Toate acestea coincid 100% cu mesajele propagandistice din foile descoperite la Uniunea Ofițerilor de către jurnaliștii de investigație de la Anticoruptie.md. Evident, comunistoidul se eschivează de la confirmarea legăturii sale cu această campanie denigratoare. Dar așa fac ei ”po jîzni”, comunistoizii, se eschivează. De aceea, probabil că nu vom afla până duminică dacă are sau nu legătură, având în vedere că poliția subordonată regimului simulează cu spor investigația. Dar taman pentru a ne păstra speranța că toate nelegiuirile acumulate până acum vor fi pedepsite, avem nevoie de Sandu la președinție. Ca prim pas. Iar socialistul știe asta și folosește ilegal și imoral orice sindicat, asociație, resursă și instituție publică pentru a ne împiedica să avem un om onest la vârf.

Revenind, ceea ce ar trebui să ne oripileze înainte de toate, n-ar trebui să fie propaganda dodonului, care e comună tuturor oamenilor mici cu ambiții mari, ci capacitatea sa incredibilă de a deturna sensurile unor termeni altfel în regulă. Rețeta etichetărilor abuzive este veche și a mai fost exploatată de idolii dodonului, respectiv de Stalin & co, care au încercat să opună termenul moldovean celui de român. Maeștrii sovietici ai manipulării au încercat mereu să ne împartă în categorii, în noi și ei. Dar mai ales în noi vs ei. Visul lor era ca noi, românii din stânga și din dreapta Prutului să ajungem să ne urâm unii pe ceilalți. Dar adevărul nu poate fi ascuns la nesfârșit și din ce în ce mai mulți moldoveni realizează că sunt și români.

La fel cum termenii moldovean și român nu sunt peiorativi, nici termenii profanați de Dodon n-ar trebui să ne provoace resentimente. Dar le provoacă unora dintre concetățenii noștri, care sunt ca Dodon, deși, spre deosebire de socialist, n-au ales să fie așa. Ei n-au avut parte de banii și resursele lui Dodon, de funcțiile și de avantajele lui de sorginte ”capitalistă”, iar copiii lor nu sunt educați în liceul costisitor și românesc Prometeu. Dodon, care se bucură din plin de avantajele civilizației vestice vrea să-și lipsească susținătorii de toate avantajele de care el, puiul de oligarhi și kaghebiști, profită cu fiecare ocazie în penibilul stil al ”noilor ruși”.

Dacă echipa sa de campanie, croită de Kremlin după chipul și asemănarea lui, discriminează, înjosește și insultă sute de mii, poate milioane de oameni, doar pentru că sunt unioniști, refugiați, sterpi sau homosexuali, imaginați-vă cât de ușor vor găsi tovarășii pretexte pentru a-și bate joc de fiecare dintre noi. Pretexte, după cum bine știți, se găsesc ușor: prea blond, prea brunet, prea slabă, prea zvelt, prea tolerantă, prea vorbăreț, prea deschisă, prea închisă, prea curajos, prea timidă, prea-prea-prea și niciodată suficient de bun (a se citi obedient).

Discuția e lungă și încurcată. Dar fix acum, cu 6 zile înainte de a afla numele președintelui, e important să înțelegem următorul lucru. Astăzi, ne putem lăsa divizați pe categorii, pe forme, pe credințe, pe valori, pe ocupații, dar în 3 zile campania va fi trecut, iar noi vom rămâne cu toată această mizerie, ură și frustrare produsă de un Dodon trist, singur și complexat. Un Dodon prea slab și prea dependent de Plahotniuc și Moscova pentru a se opri acum. Să nu-i cântăm în strună, ci să-l ajutăm să-și trăiască propriul coșmar: o societate cu oameni mai toleranți, mai educați și mai buni.