Articol scris pentru nr. 7-8 din 2016 al revistei Contrafort

Sursa: TudorCojocariu.eu

La un moment dat din luna august, o femeie a trecut strada pe roșu undeva în centrul Bucureștiului. Polițiștii au încercat să o legitimeze pentru a o amenda, dar s-au pomenit înjurați de trecătorii care s-au solidarizat cu femeia. Aceasta a primit, până la urmă, o amendă de 650 ron pentru că a trecut pe roșu și pentru că nu s-a legitimat. Cazul a fost închis, dar a rămas în mentalul colectiv. Atunci, după ce am analizat inflamațiile din spațiul public, am scris un material pentru rubrica mea  Contra Curentului din revista Contrafort. Iată-l mai jos.

Am urmărit și eu, la fel de oripilat ca unii, dar poate mai puțin revoltat decât alții, un spectacol ale cărui acte au loc des, dar care rareori sunt prinse într-o înregistrare video. De altfel, periodic, în calitate de bucureșteni, suntem martorii unor ”evenimente” triste din spațiul public, cauzate de cineva care n-a respectat regulile. Totuși, fiecare dintre noi continuăm să încălcăm regulile. Măcar un pic, așa, că doar nu moare nimeni! Doar că, în unele cazuri, în urma unor decizii minore, dar proaste ale unora dintre noi, chiar pot muri oameni. N-a fost cazul de data asta, din fericire. Dar ar fi putut să fie, pentru că uneori, ca șofer, e foarte greu să eviți pe cineva care-ți sare pe capotă când te deplasezi cu 50 la oră.

Întâmplarea

O filmare a unui trecător ne prezintă un spectacol cu o tovarășă, sau poate doamnă, care a încălcat legea și și-a asumat un rol principal într-o piesă de prost gust. Pe scurt, în cele 9 minute, s-au întâmplat următoarele. O femeie care a traversat neregulamentar strada undeva în Piața Unirii din București este abordată de 3 echipaje ale poliției în vederea legitimării. Femeia refuză să se conformeze. Între timp, mai mulți gură-cască se adună în jur pentru a-i lua apărarea. Poliția ignoră presiunea mulțimii și insistă ca femeia să urce în mașină. Între timp, mulțimea și scandalul cresc. Apar alte echipaje ale poliției, mobilizate pentru a preveni escaladarea situației. Într-un final, polițiștii reușesc să plece cu tot cu ”victima sistemului”.

Categoriile

Evenimentul scoate la iveală 3 categorii de actori cu mari probleme. Mai întâi, îi avem pe cei care încalcă legea. Mai o țigară fumată în scara blocului, mai o hârtie aruncată pe jos, mai un muc de țigară aruncat prin geam, mai un trecut la galben, mai un trecut la roșu, mai un parcat pe trecerea de pietoni, mai un nu știu ce despre care nici nu se știe că e încălcare și tot așa. Sunt lucruri care ne fac tuturor viața mai grea, mai urâtă și mai murdară, dar noi insistăm să le repetăm. Pe urmă, îi avem pe dilematicii polițiști de pe teren, care încă mai rămân suspendați undeva între apucăturile de milițian cu baston și abordarea noilor forțe de ordine europene. Adică, parcă ți-ar arde un baston pe spate și ți-ar suci mâinile în timp ce te bagă în mașină (vezi cazul de la protestele anti-Boc și Băse cu celebra replică ”Băieți, băgați cultura în dubă!”), dar se abțin, pentru că nu le mai permite conștiința, șefii, sau grămada de gură-cască dotată cu telefoane mobile care filmează. Și atunci te pomenești cu vreo 10 poliști și polițiste care încearcă să determine o scandalagioaică ce încalcă legea să se conformeze unei alte legi. Bineînțeles, fără a-i rupe vreo mână, sau fără a o înjura, în timp ce chiar ea atacă polițiștii, zbiară și se zbate la modul tragic. Și, la final, îi avem pe șefii acestor polițiști, pe șefii șefilor lor, pe consilierii locali, pe primari, pe guvernanți, pe parlamentari și pe toți ceilalți ”de sus”, pe care pur și simplu nu-i interesează ce se întâmplă pe stradă. Ei sunt protejați de toate astea prin filtrele mentale pietrificate, care-i ajută să-i doară numai în cot, dar și de mașinile, casele, restaurantele confortabile din care se mută, de colo-colo, în fiecare zi.

Trăsături

Manifestările mulțimii de gură-cască mai scot în evidență o trăsătură grotescă a noastră, a tuturor. Aceasta se manifestă activ uneori și latent mai mereu. Atunci când ignorăm încălcările sau suferințele altora, atunci când nu ne pasă de furturile din bugetul public, când nu ne plătim taxele sau când îi înjurăm pe toți și pe toate, când nu vrem să devenim mai buni, mai educați, mai deștepți.

Oamenii din filmuleț chiar credeau că este în regulă să încalci legea. Pentru ei, lipsa de respect față de lege și reguli în general, a căpătat o formă activă. Pentru ei, normele nescrise și practicile sociale pe care le-au adoptat de mici sunt cu mult deasupra legilor care au apărut recent, mai întâi după căderea URSS și a comunismului și apoi după demararea procesului de integrare europeană. Cu acești oameni nu poți, pur și simplu, să vorbești despre supremația legii sau despre statul de drept. Să ne gândim, de exemplu, la indivizii care consideră că o bucată de trotuar din fața blocului este locul lor personal de parcare doar pentru că se află sub geam, sau pentru că au fost primii locatari ai acelui bloc, într-o vreme când erau mai multe locuri de parcare informale decât mașini per toți locuitorii acelui bloc.

Nedreptăți

Tabloul devine și mai trist, pentru că ne răscolește frustrările zilnice, care provin dintr-un șir de experiențe pe care noi, cei care dau mai mult de doi bani pe lege, le acumulăm și le refulăm, pentru că suntem sau, cel puțin, ne simțim minoritarii acestei societăți. E vorba despre aplicarea selectivă și la nimereală a sancțiunilor în spațiul public (de ce nu sunt amendați toți posesorii de mașini, mai ales luxoase, care blochează trotuarele și trecerile?), despre atitudinea pasivă a polițistilor care, îi privesc îngăduitor pe cei care încalcă legile (de exemplu, ignorarea legii antifumat, din neștiință și nepăsare) și despre multe alte nedreptăți banale. De altfel, chestiunea aceasta a nedreptății a fost folosită (abuziv, ce-i drept) în calitate de pretext pentru a îndreptăți comportamentul femeii imobilizate. O aberație, în mod evident, or legea trebuie respectată de către toată lumea. Altfel nu s-ar mai chema lege, ci discriminare de stat. Totuși, invocarea acestor nedreptăți este pe deplin justificată, pentru că, în aceeași Piață a Unirii, în fiecare minut cineva traversează la rosu, altcineva vinde chinezării și turcisme fără autorizație, iar alții joacă rolul de parcagii care te amenință cu bătaia sau cu zgâriatul mașinii dacă ”nu le dai și lor ceva”.

Lucrurile astea se întâmplă, sunt reale și reprezintă unele dintre cauzele pentru care a existat acea mulțime revoltată pe polițiștii care aplicau legea selectiv. În timp ce echipajele se războiau cu o femeie și cu mulțimea ei, la câteva zeci și sute de metri, în aceeași piață, aveau loc ilegalități mărunte, dar cel puțin la fel de grave. Conștientizarea acestei stări de fapt i-a făcut pe mulți din mulțime să-și piardă cumpătul și să-i insulte pe polițiști.

Schimbări (?)

Am putea crede că lucrurile se vor rezolva de la sine, iar timpul și evoluțiile demografice ne vor ajuta. Asta ca să evităm formulări de tipul ”se vor duce și comuniștii ăștia bătrâni odată și odată”. Dar lucrurile se schimbă foarte lent, pentru că ei se duc în mod natural, dar mentalitatea lor rămâne. Tot natural. Comunismul a știut să ne atomizeze, să ne facă egoiști și ne-a distrus spiritul comunitar, acela care ar trebui să ne facă să lucrăm împreună și să ne pese unii de alții.

Anume lipsa acestui spirit îi face pe unii dintre participanții la scandal, preponderent vârstnici, să-și manifeste solidaritatea doar când valorile lor personale și egoiste, incompatibile cu statul de drept, au fost afectate. Pentru că și ei încalcă, la rândul lor, rutinar și cu încăpățânare, legile. Acei polițiști copleșiți de o situație banală, care încercau să o facă pe o femeie să intre în mașină, conform procedurii, fără violență, erau, de fapt, dușmanii lor. De aici și invectivele și amenințările și revolta.

Situația este foarte încurcată, iar revolta e starea de spirit a tuturor. Și problema nu-și va găsi rezolvarea prea curând. Dar, luate pe rând, respectându-ne reciproc și legile totodată, există șanse pentru a ajunge și noi să ne considerăm, cândva și pe bună dreptate, o societate civilizată.