Punct de sprijin

Mâine, în Olanda va avea loc un referendum privind ratificarea Acordului de Asociere al Ucrainei cu UE.

Cel mai probabil, rezultatul va fi unul negativ pentru Ucraina. Așa arată toate sondajele de opinie, 12(!) la număr, efectuate în decembrie 2015 – martie 2016. E o veste proastă pentru vecinii noștri. Dar e o altă temă. Nu despre aceasta am vrut să scriu.

Ci despre CUM organizează olandezii un referendum și ce consecințe are.Mai întâi, Acordul a fost deja ratificat de Parlamentul olandez în iulie 2015. După ratificare, opoziția olandeză (Partidul Libertății și Partidul Socialist, care conduc în sondaje și cel mai probabil vor crea o nouă guvernare după alegerile din 2017) inițiază un referendum. Și aici – atenție! Cum îl inițiază? Colectând semnături online pe portalul GeenStijl (Spune NU). Fiind necesare 300 de mii de semnături (minimumul stabilit de legislație la o populație de 16,9 mil.), s-au colectat 446 de mii.

Legea olandeză definește caracterul referendumului drept consultativ șiajustabil. Ați sesizat diferența? Deci, traduc pentru măscăricii și mizerabilii noștri din Legislativ și nu numai. Referendumul se face pentru a consulta poporul și, în funcție de rezultatul obținut, pentru a ajusta legislația. Conform voinței poporului. Anume așa se va întâmpla în Olanda. Și dacă poporul va zice – nu, Parlamentul olandez se va conforma acestei voințe, va vota repetat(!) ratificarea și va denunța AA cu Ucraina (asta confirmă și declarațiile deputaților olandezi din diferite partide, inclusiv de la guvernare). De ce? Sunt obligați? Nu. Dar știu că-i va costa scump să meargă contra voinței poporului.

O mică paranteză istorică. În 2005, în pofida faptului că Parlamentul olandez a ratificat Constituția UE, prin referendum s-a anulat această decizie. Blocarea Olandei a condus la revizuirea cardinală a Constituției, inclusiv la apariția dreptului de veto stipulat în Acordul de la Lisabona. Și anume acest drept de veto poate fi folosit acum de olandezi pentru blocarea asocierii Ucrainei cu UE.

Și acum să revenim la mutonii noștri. Iertată să-mi fie expresia, dar alte cuvinte n-am. Se referă la deputați, CEC-iști, judecători de tot felul etc. De citit și învățat pe de rost.

Constituția RM. Articolul 2. Suveranitatea şi puterea de stat

(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie.

(2) Nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid politic sau o altă formaţiune obştească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu. Uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului.

Deci, dacă noi adunăm peste 400 de mii de semnături, la o populație de 2,9 milioane (comparați cu 300 mii la 16,9 milioane!), cu semnătură scrisă și nu online (deși suntem în 2016 și nu în 1916!), asta înseamnă că noi vrem referendum. I.e. voi îl organizați și vă conformați rezultatelor. Punct. Nu ne interesează ce crede Iura, Serioja și alți mari juriști ai neamului DE CE NU SE POATE de organizat un referendum, cine și când a greșit, ce anume a avut de gând, când s-a trecut de la raioane la județe și înapoi. Din 2003 ați putut de 100 de ori să modificați legislația. Să ne spuneți doar o singură cifră – numărul exact de semnături (dar nu construcții și interpretări idioate gen – nu mai puțin de 200 de mii, dar nu mai puțin de 360 de mii și din 18 raioane nu mai puțin de 20 de mii etc., pentru că 400 de mii ORICUM sunt mai multe). Care pot fi colectate inclusiv online (așa ca și diaspora să participe, dar și lumea să nu alerge în zadar, pentru că de câte ori s-au colectat semnături, niciun referendum n-a trecut!). Este absolut evident că, în condițiile actuale, în R. Moldova nu poate fi organizat niciun referendum! Pentru că mizerabilii păstrează intenționat haosul legislativ. Ca Serioaja să poată să ne spună că alegerile președintelui vor avea loc în două luni ca mai apoi să ne zică că în octombrie.

Toate mișmașurile cu alegerile și, mai ales, cu referendumul sunt deja o îngrădire (premeditată, dacă nu modificați urgent legislația!) a dreptului fundamental al poporului și uzurpare! Vedeți mai sus, dacă încă n-ați învățat pe de rost.

Apelarea la litera legii când vă convine și invers – la interpretări bizare când nu vă convine, puteți s-o faceți în cadrul unui club select de literați și filologi. Pentru că juriști nu mai sunteți de mult. De aceea, nici explicațiile voastre de ce 2×2=5 nu ne mai interesează. Legea se scrie, respectiv – se citește, se interpretează și se implementează cu bună-credință. Dar asta nu se referă la voi, niște trișori ordinari și mizerabili ce sunteți de fapt. Așa va fi, dar mai târziu, cu alți oameni.

Firește, CEC-istul șef nu-i responsabil pentru decizia actuală. Dar va fi. Mai pe urmă și pentru altceva. De exemplu, pentru „datele oficiale” privind numărul alegătorilor din registrul electronic. Aici ne lămurește cum se întâmplă că avem 3 milioane 226 de mii de alegători la o populație de 2,9 milioane. Mai jos e tabelul cu numărul de alegători pe ani. Fără comentarii…

 

1994 1998 2001 2005 2009
aprilie
2009
iulie
2010 2011 2014 2014
2,356 2,324 2,256 2,271 2,586 2,603 2,646 2,677 3,226
sau
3,015
(fără 211 mii
Transnistria)
2,801(date
finale
adept.md)
* * -100
(1994-2001)   
* +330
(2001-2009)    
* * * +930 /759
(2001- 2014)
+545
(2001-2014)

Articol publicat în „Ziarul Național” din 5 aprilie 2016