Orice s-ar spune, congresul și marșul de  la Chișinău au fost două elemente ale unui eveniment important. Acesta este un fapt. În perioada asta, când societatea trece printr-o depresie cruntă, nici un alt grup, sau ”forță”, precum se mai exprimă pitoresc unii, n-ar putea să mobilizeze un număr similar de oameni. Curentul politic unionist capătă amploare, iar șansele ca la următoarele alegeri să putem vota un bloc electoral unionist au crescut simțitor, conform sondajelor recente, dar și a amplorii manifestațiilor, a dezbaterii publice și nu numai. Din această perspectivă, grupul coordonator al reprezentanților partidelor și organizațiilor temporar unite, și-au atins obiectivul. Dacă lucrurile se vor menține pe aceeași traiectorie, fără a ieși la iveală fricțiunile interne, luptele mari de orgolii mici și scheletele din dulapurile unora dintre aceste personaje mai puțin integre, partidele moldovenești, inclusiv cele ale oligarhului principal, vor trebui să-și depășească starea de indolență cronică în raport cu unioniștii și, mai devreme sau mai târziu, să-i bage în seamă.

În acest context, riscul de care trebuie să ținem cont se referă la capacitatea de penetrare a acestui congres (pentru că Sfat al Țării nu-i pot spune, întrucât preluarea acestui simbol mi se pare cinică, egoistă și iresponsabilă) de oamenii oligarhului. Am văzut deja câteva dintre personajele pătate pe scenă, dar și pe canalele tentaculelor media ale lui Plahotniuc, ridicând în slăvi organizatorii acțiunilor de ieri. Deși dezamăgitor și grețos, acest lucru nu mă mai miră, întrucât e și la mintea putinistului că oligarhul de aceea e oligarh, pentru a încerca să controleze tot. Iar în acest moment, acapararea unui pol de dreapta, unionist, rămâne o provocare tentantă pentru acesta.

În mod evident, bine ar fi să nu-i reușească, dar privind fețele uzate și emanațiile sufletelor corupte de ani și ani de spălat de fonduri și de reprodus lingușeli ieftine, ar trebui să ne îngrijorăm. La ce să te aștepți, de exemplu, de la un grup care și-a permis asocierea cu baronul prahovean Mircea Cosma, anchetat de mult-iubitul de moldoveni DNA, alături de fiul său, pentru prejudicierea cu milioane a statului român? Cum să-l lași să debiteze elucubrații naționalist-ceaușiste, dintr-o epocă din fericire apusă, pe unul care violează Țara cu care tu, unionist moldovean, vrei să te unești? Iar apoi, tot tu, unionist moldovean, să ridici în slăvi DNA, folosind-o ca pe un vițel de aur care să atragă oamenii secătuiți de corupție și sărăcie? Acest tip de schizofrenie axiologică nu va duce nicăieri. Pentru că, ori aderi la niște valori europene proprii României de azi, așa cum o idealizezi tu: integritate, transparență, eficiență, bunăstare și democrație. Ori aderi la valorile unei Românii care a fost și care mai trăiește, din păcate, prin acești oligarhi împrăștiați prin toată țara și pe care îi inviți să-ți vorbească despre daci, identitate și misiuni providențiale.

Este doar un exemplu, dar lipsa de integritate și cădere morală a multor dintre cei de pe scenă, deci a celor recunoscuți de majoritatea celor prezenți, rămâne un fapt. Observ cu dezamăgire că, așa cum liderul protestatarilor PCDA, a declarat în mod neinspirat, că va pune batista pe țambal în privința discuțiilor geopolitice (inclusiv a celor privind integrarea europeană), așa pun și liderii unioniștilor de azi batista pe țambal în privința discuțiilor despre integritatea lor și a celor care se erijează în reprezentanți ai unioniștilor, în general. Or, după cum ziceam mai sus, așa ceva este pur și simplu inacceptabil. Cum să te unești cu un stat aflat în plin proces de reformă, de multe ori dură, când tu n-ai nici măcar fermitatea de a te delimita de niște profitori și dubioși, clienți abonați la discursul protonaționalist și non-european? Tăcerea oamenilor teferi, nu neapărat doar tineri, din fruntea mișcării unioniste, este gravă și va genera, în viitorul apropiat, scindări. Iar pentru a preîntâmpina un asemenea fenomen, care va fi exploatat la maxim de specimenele sovietoide ca Dodon, Usatîi, Voronin, Plahotniuc sau Diacov, până la sinecuriștii ONGiști rusofoni și nu numai, care s-au obișnuit rapid cu fondurile europene și americane și care comentează insidios și fără nici o legitimitate, despre aspirațiile noastre unioniste, este necesară delimitarea oamenilor de calitate de ceilalți.

Dincolo de aceasta, îmi exprim neîncrederea că, un bloc electoral unionist care reunește indivizi cu tot felul de convingeri ideologice și cu viziuni diametral opuse privind evoluția celor două state românești, respectiv a poporului nostru, va avea capacitatea de a articula mesaje clare, planuri coerente și rezultate concrete, în cazul în care va ajunge în Parlament. Asta pentru că unionismul nu este și nici n-ar trebui să fie o ideologie în sine, ci un scop asumat, care să transceandă cât mai multe organizații civice și politice. A-i pune într-o sală să aplaude, sau la un marș să scandeze e una, dar a-i pune la lucru, zi de zi împreună, în interesul concetățenilor lor, pe liberali, social-democrați, neo-comuniști, conservatori și anarhiști e cu totul altceva. Tocmai de aceea, din punctul meu de vedere, proiectul unionist moldovenesc (pentru că nu există membri ai congresului originari din dreapta Prutului, deși ar fi existat neapărat doritori) rămâne fără consistență și viziune. Iar singura posibilitate pentru ca energiile enorme pe care le agită actualii lideri să nu fie irosite, este ca oamenii integri, competenți și cu adevărat europeni să se detașeze de dubioșii, demagogii și antieuropenii de lângă ei. Și asta cât mai curând, până a se putea vorbi de scindare. Iluzia consolidării ”forțelor” unioniste nu mai poate fi un pretext și un scop în sine, așa cum un fundament putred nu poate susține o casă.