Punct de sprijin

Două știri recente mi-au atras atenția.

Prima, aparent pozitivă. Imobilele de lux vor fi impozitate suplimentar. Aceasta presupune noul proiect de lege care urmează a fi înaintat și discutat la ședința Guvernului. Ministrul Finanţelor, Octavian Armaşu, a declarat că persoanele fizice care dețin imobile scumpe cu o valoare cadastrală ce depășește suma de 1,5 milioane de lei și cu o suprafață mai mare de 120 de metri pătrați vor achita o taxă suplimentară pe avere în valoare de 0,8% din valoarea imobilului.

„Important este că este un imobil de o valoare înaltă, care aparţine unei persoane fizice, şi el este impozitat. Noi ţintim să obţinem impozite suplimentare de la persoanele care au averi mai mari. Anul acesta va fi un prim pas în această direcţie. Acest mecanism de impozitare în viitor ar putea fi aplicat şi pentru alte bunuri de lux”, a explicat ministrul.

Până aici toate bune, la nivel de intenții. Diavolul, însă, e în detalii. Impozitarea obiectelor și averilor de lux se discută de mult. Mai des în campanii electorale. Iată că se face primul pas în această direcție și pare să fie cu stângul. De ce? Calculul pus la baza impozitării îmi pare eronat. Ca să nu zic doar de Chișinău, e la vederea oricui că practic toate casele construite de moldoveni după ‘90 încoace au minimum două etaje. În consecință, majoritatea absolută depășește limita de 120 mp. Valoarea cadastrală e o altă poveste, dar la cursul actual și aceasta poate fi ușor depășită.

Și, atunci, dacă se construiesc, inclusiv la țară, ani buni de zile – numai moldovenii știu cât de greu -, acestea chiar trebuie impozitate suplimentar? Nu cred. Că-s prea mari casele este adevărat. Dar asta e o problemă de mentalitate. Moldoveanul își face o casă atât de mare, ca să nu poată termina construcția. Pentru asta trebuie să vedem case nu doar în jurul lacului din Valea Morilor. Și atunci îi sancționăm pentru ce? Că-s ambițioși și orgolioși?

Este adevărat, în ultimul timp se fac case mici, cu termoizolare etc. Deci, dacă vrem să-i stimulăm spre rațional, se impozitează doar imobilele noi. Dar asta așa, despre gândire strategică. Dacă vrem să impozităm luxul, de ce să nu impozităm mai întâi automobilele, unde lucrurile-s mai mult decât evidente? Iar cu casele să ne mai gândim, să calculăm și apoi să impozităm chiar cele de lux, și nu cele mari. Pentru că deseori se trăiește în câteva camere, celelalte rămânând nefinisate ani de zile.

Ca să nu mai zic că orice impozitare trebuie să răspundă la întrebarea – pe cine impozităm? Adică, să țină cont de structura veniturilor. În varianta propusă vor nimeri cei din clasa de mijloc, care la noi și așa e infimă (maximum 7%). Vrem să-i trimitem în categoria săracilor?! Pentru că procentul de aur (1% din populație) oricum va găsi căi de ocolire, așa cum a făcut-o și până acum. Nu credeți?

Iată și a doua știre, deloc pozitivă. Mai exact e un reportaj realizat de „Europa Liberă” care ne arată vilele de lux construite ilegal în pădurile din preajma Chișinăului. Anterior au fost și alte reportaje, făcute inclusiv cu drona, cu hectare de păduri acaparate și castele. Credeți că ăștia vizați sunt cumva plătitori de impozite de bună-credință? Aș presupune că nu.

Și atunci cum impozităm luxul? Cum am zis, trebuie să știm pe cine vrem să impozităm. R. Moldova nu-i o țară săracă. E foarte săracă. Cu 90% săraci și 1% bogați. Cele 90% au sărăcit anul trecut și mai mult. Celelalte vreo 10 mii de familii cred că s-au îmbogățit. Au castele, mașini și bunuri de lux. Le vedem în reportajele din mass-media de investigație. Au nume și adrese. Poate începeți cu ei?

Articol publicat în „Ziarul Național” din 11 martie 2016