Sursa: TudorCojocariu.eu

Protestul din seara aceasta de la Parlament este, fără îndoială, unul legitim, legal și necesar. Evident, nu aș avea cum să rezonez cu toți protestatarii, unii dintre ei având convingeri și viziuni împotriva cărora m-am tot împotrivit de-a lungul timpului. Iar cei mai mulți dintre aceștia au ajuns acolo din cauza lui Dodon și Usatîi, cărora le doresc din inimă să ajungă să conducă doar niște colegi pușcăriași. Eventual prin Siberia, dacă tot le place atât de mult Putinlanda.

Dar nu de simpatii și rezonanțe ar trebui să ne pese nouă acum, ci de singurul scop comun care îi leagă pe protestatarii de bună credință și pe noi, cei care îi sprijinim pe toate căile accesibile nouă. Iar acest scop este stoparea regimului mafiotic instaurat cam de pe vremea agrarienilor și care a continuat pe vremea comuniștilor, atingând cote înfiorătoare pe vremea găștii de fripturiști ”proeuropeni”. Așadar, atât timp cât concetățeni de ai noștri participă la protestul platformei DA, anunțat împotriva guvernului plahotniucist, manifestându-și dorințe identice cu ale primilor, este absolut normal să-i lași în pace să se manifeste. Că printre acești concetățeni supărați se află și roboțeii Moscovei este altă discuție. Dar sunt și ei cetățeni și au și ei dreptul să protesteze unde vor, chiar dacă aleg mai mereu să paraziteze protestele altora. Singurul lucru care a putut fi făcut împotriva lor a fost făcut până acum, respectiv huiduirea și interzicerea adresărilor publice în numele pieței. Pe cât a fost omenește posibil, bineînțeles.

Dodon și Usatîi au agenda lor. Sau a Moscovei, mă rog, tot aia e. Ei vor să declanșeze de urgență alegerile anticipate pentru a profita de lehamitea generalizată din sânul proeuropenilor, care probabil ar boicota în acest moment orice scrutin. Astăzi, mâine, dar nu neapărat și poimâine. Acești doi indivizi, frații Seceră și Ciocan, alături de haitele lor, nu au ce oferi societății noastre, decât frigul din Irkutsk și dictatura de la Kremlin. Respectiv, valul de nemulțumire pe care s-au cățărat ei va trece precum a și venit.

Doar că lucrurile trebuie spuse până la capăt. Or, valul de nemulțumire a fost generat de cele 4 partide, cu tot cu emanațiile lor ulterioare, adică PD, PLDM, PL și AMN. Să vezi în 2016, după aproape 7 ani de guvernare „proeuropeană”, oameni derutați și disperați scoțând polițiști din Parlament, cărând pumni deputaților și ministreselor care nu voiau decât să iasă din clădirea pe care au asediat-o primii de câteva ore, te face să te gândești la condiția umană, dacă nu cumva se transformă în una animalică. Disperarea populației este monstrul născut din lăcomia de ieri a politicienilor bătuți și înjurați astăzi. Să nu ne mire, prin urmare, comportamentul de brute al celor care și-au descărcat neputința pe niște parteneri temporari ai capului rețelei. Să le deplângem, însă, starea. Pentru că și unii și ceilalți sunt niște victime ale propriilor neputințe și aspirații bolnăvicioase, întruchipate prin singurul moldovean care-și trăiește visul cu ochii deschiși, Plahotniuc.

Acum, după ce ne-am ales cu un guvern votat în Parlament în pofida miilor de înjurături de afară și învestit la miez de noapte, în pofida urii care se simte peste tot de luni bune, protestul trebuie să continue. Oamenii nu dispar nicăieri, deși mulți și-ar dori să aibă unde să dispară. Nu dispar nici probleme acestora, pentru că sunt prea multe și prea vechi. Și nici ”cei mai neiubiți dintre pământeni” n-au unde să dispară, pentru că încă mai miros profit, fonduri europene și românești, prea puțin interesându-i că nimeni n-a reușit să guverneze cu o simpatie de sub 20% din populație. Mai mult, aceștia simt mirosul adulării lacome din partea tuturor celor care vor să guste și ei puțin din visul moldovenesc al celui mai moldovean dintre moldoveni. Iar asta le dă putere și iluzia accesului veșnic la resurse.

Tocmai de aceea, următoarele lucruri trebuie să se întâmple de mâine încolo. Platforma DA și susținătorii acesteia trebuie să se dezică public de orice fel de inițiative comune, dar mai ales coordonate, cu Usatîi și Dodon. Această separare a apelor trebuie să fie menționată cu fiecare ocazie și demonstrată așijderea, întrucât așa cum nimic bun nu poate aduce un regim potențat de niște oligarhi ex-sovietici, la fel nimic bun nu poate aduce alt regim potențat de alți oligarhi ex-sovietici. Schimbarea unei guvernări plahotniuciste cu una dodono-usatistă nu ajută societatea noastră cu nimic. Randamentul acestora trebuie minimalizat prin toate metodele democratice și legale. În schimb, trebuie să fie sprijinite inițiativele Maiei Sandu și ale lui Ion Sturza. Poate și ale PLDM, într-o formă sau alta, dacă vor reuși o figură bună la congresul extraordinar din martie. Poate și ale unor oameni integri și competenți din PL, care știu că mai există, dar n-au curajul să se rupă de (ne)logica mâinii Moscovei. Despre PPEM nu reușesc să-mi formez vreo părere. Prea ”amibatic” și ambiguu s-a manifestat până acum.

Protestele trebuie să continue, însă exclusiv pașnic. Poate chiar în stradă, deși devine din ce în ce mai cinic să le ceri oamenilor să stea afară la -15 grade. Însă trebuie să fie explorate și toate celelalte forme de protest: de la greve și boicotări până la monitorizări mai strânse ale autorităților. Astfel încât putiniștii să coboare de pe creasta valului, iar alternativele proeuropene și nedemagogice să ne demonstreze, prin competență, integritate și viziune, că proeuropenii, care, cu tot cu diasporă, sunt majoritari, au pentru ce ieși la următoarele alegeri, fie ele anticipate sau la termen. Iar pe europeni, americani și conaționalii noștri români să nu ne supărăm pentru că vor stabilitate în Prutonistria și în regiune. Pentru că unii încearcă să-și protejeze investițiile pe care aleșii noștri le pradă mai ușor în ape tulburi, iar ultimii pur și simplu ne privesc șocați și neputincioși din cauza nemuritorului nostru talent de autodistrugere.