Sursa: TudorCojocariu.eu

Există momente de împlinire, în care te simți mândru de națiunea din care faci parte. Pentru mine, aceste momente nu se mai identifică demult cu simpla fluturare a steagurilor, cu invocarea lui Burebista și Decebal, sau, cu atât mai mult, cu lozincile goale ale unor demagogi temporar unioniști. Sentimentul de mândrie națională, pentru că despre acesta este vorba aici, apare atunci când o largă comunitate de români, poate majoritatea acestora, se solidarizează în urma unor evenimente, emanând valori cu adevărat importante. Voința comună, în virtutea unor aspirații nobile, este și ea un element important al acestui sentiment extraordinar.

Rareori se întâmplă ca o națiune să reușească performanța de a se uni în mod cu totul firesc. Fără organizatori din umbră, fără intenții ascunse, fără hoți de proteste, fără falși patrioți și, mai ales, fără agende obscure. În cazul protestului de ieri, 3 noiembrie, care pare să fie doar începutul unui lung maraton, organizatorii au fost toți participanții (fapt recunoscut și de către autorități, de la jandarmerie la președinție), intenția a fost de a transmite mesajul ”Nu plecăm până nu plecați!”, hoții de proteste nici nu s-au încumetat să deschidă gurile (deși atât la București, ca și la Chișinău, există suficiente specimene), falșii patrioți n-au apucat să se desfășoare, iar agenda a fost una cât se poate de clară: ”Ponta, Piedone și Oprea – demisia!”.

Referindu-ne strict la actuala castă a puterii, care s-a întins dincolo de executiv, am putea afirma că fierberea a început odată cu scoaterea la suprafață a scheletelor din dulapul premierului Ponta (de la plagiat, la minciunile electorale și la spălările de bani), cu apogeul în 2014, tot noiembrie, odată cu batjocura aceluiași guvern la adresa românilor din afara granițelor, care au fost împiedicați să voteze. Pentru această din urmă ispravă, Ponta și social-democrații au plătit, primul eșuând în calea sa spre Cotroceni. Atunci, am participat cu toții, oameni rezonabili și totodată indignați, la proteste de anvergură pentru dreptul la vot. Capetele nu au căzut, așa cum ceream noi, ci doar au fost mutate dintr-o parte în alta. Vezi cazul ex-ministrului afacerilor externe Corlățean, care doar s-a mutat înapoi din executiv în legislativ. Așadar, guvernul Ponta nu a apucat vreodată să-și spele greșelile. Poate pentru că singurul gest de ”spălare” ar fi putut fi demisia. Din contra, greșelile s-au acumulat, iar sentimentele noastre de furie s-au accentuat din ce în ce mai mult.

Am întins-o așa aproape un an de zile, până când un alt parvenit, reprezentant de vază al imposturii de tranziție, vicepremierul Oprea, a generat, prin aroganța și opulența modului său de viață, moartea unui polițist care îl însoțea noaptea, cu 100km/h prin oraș, cel mai probabil spre casă. Ancheta este în derulare, iar adevărul va ieși cât de curând la suprafață. Sperăm. Dincolo de febra care a cuprins întreaga mass-media, spațiul virtual și discuțiile de prin bucătării și birouri, în primul week-end de după absurdul accident, a fost organizat și un protest de stradă. Marșul a strâns câteva mii de oameni, anunțându-se proteste similare următoare, atât în capitală, cât și în țară. Era planificat un protest și pentru week-end-ul trecut, doar că decretarea firească a doliului național, prilejuit de catastrofa macabră de la clubul Colectiv, a făcut ca protestele să fie amânate.

Între timp, autoritățile implicate și (i)responsabile, prin vocile vicepremierului Oprea și a primarului sectorului 4, Piedone, n-au ratat ocazia de a ne demonstra cât de mult îi doar în cot de noi, de principiile morale și de propria lor onoare. Declarațiile lor revoltătoare (le puteți găsi online, nu le voi repeta aici), prin care au încercat să se spele pe mâini de orice fel de vină, au scos oamenii în stradă aseară. ”Peste 30.000 de oameni cer asumarea răspunderii pentru tragediile petrecute și demisia autorităților”, au titrat sursele media. Nesimțirea, aroganța și ipocrizia instituțiilor responsabile de cele 2 evenimente nefericite, dar și menținerea unui sistem corupt, incompetent și lacom, au dus la revolta spontană de ieri. Manifestațiile au amintit de protestele anti-guvernamentale din iarna lui 2012, când a picat guvernul Boc, dar, mai ales, de cele împotriva proiectului de exploatare a aurului de la Roșia Montana, care a picat și el.

Specificul mișcărilor care au început aseară, însă, ține de viteza cu care s-au desfășurat evenimentele, de non-arogarea conducerii acestora de către cineva anume, de caraccterul absolut pașnic, dar și de un fundal emoțional cu totul deosebit. A avut loc un eveniment tragic, în urma căruia, până în acest moment, au murit 32 de persoane, alte aproape 100 se află în stare critică, iar celelalte câteva zeci vor rămâne cu arsuri pe viață. Responsabilitatea pentru aceste urmări grave le aparține, pe de o parte, patronilor localului, care nu și-au luat măsurile de siguranță, iar pe de alta, autorităților care, din ignoranță, incompetență și, poate, corupție, nu au determinat patronii să respecte normele legale de siguranță în funcționarea localului. Sentimentele care predomină la nivelul protestatarilor sunt, așadar, unele de furie față de responsabili, de frustrare pentru sacrificiul unor oameni nevinovați, de frică pentru propriile vieți, întrucât majoritatea localurilor de noapte funcționează în condiții similare, dar și de neputință în fața unei orori care le-a amintit multora de sacrificiul românilor de la Revoluție și mineriade, care au plătit cu propriile vieți pentru ca noi să o ducem, astăzi, mai bine. Trezirea națiunii și articularea puternică a unor mesaje coerente împotriva abuzului, corupției și a imposturii, ne pare astăzi, tuturor, mai mult decât o datorie. Aceasta este o obligație pe care o avem, izvorâtă din respectul pentru sacrificiul fără voie al conaționalilor noștri.

Participând la aceste fenomene și simțind emanațiile emoționale ale acestora, sunt mândru că am prins aceste vremuri. Deși dramatice, ele demonstrează că societatea românească, în majoritatea ei, a evoluat enorm. Cotele participării civice, online sau în stradă, deși catalizată de evenimente tragice, se află la un nivel fără precedent. Mai mult, conștientizarea nevoii de schimbare a clasei politice capturată de nomenclatura neo-comunistă și a mecanismelor puterii, arată diferența de calitate dintre societate și această putere ”împuțită”, precum bine o descria una dintre protestatarele de aseară. Protestele vor continua diseară și în serile care vor urma, iar corupții de la putere își vor primi lecția.