Sursa: TudorCojocariu.eu

Încercarea recentă a guvernării de a se pune bine cu societatea și cu reprezentanții unor organizații non-guvernamentale, s-a dovedit a fi deopotrivă inutilă și insultătoare. Asta pentru că nimeni dintre factorii interesați și participanți la spectacolul de prost gust n-a câștigat nimic în urma evenimentului. Toată lumea a anunțat de la bun început că n-are de gând să semneze nici un fel de pact cu guvernarea, iar soluțiile pe care le-au enunțat la unison atât reprezentanții PCDA, cât și ceilalți, au mai fost enunțate și anterior. De altfel, cele două fapte sunt printre puținele care rămân dătătoare de speranță. În fond, unii dintre membrii structurilor civice reprezentate ar fi putut să se sucească până acum, pactizând cu puterea. Iar faptul că nu au făcut-o poate însemna doar două lucruri: fie aceștia chiar sunt niște oameni serioși și coerenți, fie puterea actuală este atât de șubredă, încât nimeni nu s-ar mai alia cu ea.

Prin urmare, gestul celor de la platforma civică de a părăsi sala se înscrie perfect în logica acțiunilor lor de până acum. Aceștia au făcut act de prezență, au vociferat solicitările pe care le-au primit simbolic de la miile de protestatari care îi urmează, după care au plecat. Negocierea și, cu atât mai mult, pactizarea cu cei pe care tot ei îi numesc hoți, criminali, bandiți, oligarhi, iar mai nou juntă, n-ar fi încăput în nici un scenariu rațional. Ei pur și simplu au acționat coerent. Dacă au făcut bine sau rău urmează să vedem la următoarele alegeri parlamentare. Dar cert rămâne faptul că ei se țin de propria lor agendă și de simțul comun.

Este de înțeles și atitudinea liderilor alianței, respectiv a șefilor de instituții, care au așteptat ca aura lor de ștabi să-i impresioneze pe simplii muritori de rând, care s-ar fi înmuiat la vederea acesteia. Dar n-a fost să fie, or guvernanții noștri trăiesc demult într-o lume paralelă, fiind desprinși de realitatea noastră, a celor care nu mai dau nici doi bani pe ”angajamentele” și ”principiile” lor. În plus, aura pe care se bazează, poate chiar inconștient, actualii șefi de instituții, nu poate proveni decât din aura instituțiilor pe care le conduc. Dar dacă instituțiile statului au ajuns absolut necredibile, cum te-ai mai putea aștepta ca șefii acestora să fie credibili? Repet, doar dacă ești rupt de realitate, iar haosul pe care l-ai generat nu te afectează direct, din simplul motiv pentru că tu primești bani din altă parte. Toată lumea știe că resursele în care se lăfăie politicienii noștri nu provin nici din salarii, nici din afaceri cinstite și cu atât mai mult din muncă. Atunci de ce ar fi pe aceeași undă cu toți ceilalți tocmai ei, care nici nu vor și nici nu pot să fie?

Văzându-i pe cei 3 lideri politici, unul bădăran, altul inconștient, iar celălalt arogant fără margini, ne întrebăm care a fost rostul, din punctul lor de vedere, al acestui bâlci numit ”forum”. Aparent, intenția lor a avut doar două mize principale, dintre care nici una nu are legătură cu interesul legitim al majorității populației. În primul rând, adunarea este un subiect pentru propriile trusturi de presă, care urmau să-i prezinte într-o lumină bună, de oameni responsabili și serioși, care se gândesc la problemele ”maselor”. Iar în al doilea rând, evenimentul a avut rolul de a le arăta partenerilor de dezvoltare că solicitările lor de a le întinde o mână milioanelor de nemulțumiți, au fost satisfăcute. Din fericire, însă, reprezentanții puterii s-au prostit pe ei înșiși, pentru că invitații nu le-au cântat în strună, ci i-au dezbrăcat până la piele, expunându-i în toată splendoarea lor de sclavi ai oligarhiei conduse de Plahotniuc și de anturajul său. Și putem fi siguri că partenerii de dezvoltare au înțeles și ei același lucru.

Situația noastră, însă, rămâne stabilă, vorba actorului. Opoziția politică rămâne în paradigma fabricanților de gunoi putinist. O alternativă politică proeuroepană întârzie să se lanseze. Partenerii externi ar vrea să ne sprijine, dar n-au pe cine. Structurile civice sunt încă fragile și ușor de compromis. Motivația cetățenilor de a contribui la bunăstarea propriului stat este la cote minime. Demagogia și propaganda care învăluie proiectul Unirii cu România se hrănește din problemele societăților de pe cele două maluri ale Prutului (vezi unul dintre titlurile presei unioniste de propagandă, care anunța mincinos că speakerul Candu va iniția un Referendum privind Unirea). Singurele soluții valabile sunt și cele mai puțin probabile, pentru că presupun autosacrificarea unor indivizi care n-au nici cea mai vagă intenție să o facă.