Sursa: TudorCojocariu.eu

Moldovenii nu pot fi, cu mici excepții, decât exaltați sau depresivi. Echilibrul și analiza ne sunt, de regulă, străine. Exaltările pot veni datorită nunților, cumătriilor, petrecerilor de orice fel, zilelor de intrare a banilor de la rudele din străinătate, cumpărăturilor luxoase, a reunirilor la garaj, sau a altor asemenea evenimente pline de rost.

Dar după râs vine plâns, chiar și pe ”planeta Moldova”. Nimeni dintre noi încă n-a reușit să doboare această dură legitate a vieții. Și iată că unul dintre sondajele relativ veridice, dat astăzi publicității, cuantifică depresia moldovenilor, arătând că 87% dintre aceștia consideră că societatea lor se îndreaptă într-o direcție greșită. Pentru cei cărora li se pare că cifra asta este insuficient de grotescă pentru a se convinge că trăiesc în mocirlă, reformulez rezultatul: 9 din 10 moldoveni consideră că societatea în care își duc veacul, își gâfâie ultima suflare. Societatea, nu statul. Adică nici Unirea, nici aderarea la UE, nici contopirea virtuală cu Rusia, prin regiunea separatistă transnistreană, nu va schimba situația. Asta pentru că societatea, spre deosebire de stat, nu se schimbă prin simpla redesenare a granițelor politice. Oamenii, adică noi, tot acolo vom fi. Și tot la fel de jalnici.

Pentru a interveni asupra societății este nevoie ca membrii acesteia să gândească și să muncească. Sau cel puțin să vrea să le facă pe astea două. Or, astăzi, într-un mediu în care 53% dintre cei care ar merge la vot, ar alege socialiști, usatiști sau comuniști și doar 40% și-ar da votul pentru ceilalți hoți, care se uită cu ceva mai mult drag la Bruxelles decât la Moscova, cei care ar vrea să gândească și să muncească sunt pur și simplu pe cale de dispariție. Sigur, sondajele se falsifică, iar operatorii și analiștii de date pot greși. Dar când toți cei care se exprimă în spațiul public (anonimi sau mai puțin anonimi), dar și cercul apropiat de cunoștințe, îți spun că Alianța e beată, e normal să te aștepți ca Alianța să se culce. Sau să se trezească. Dar în nici un caz să braveze și să caute pretexte jalnice de tipul ”avem doar niște probleme de imagine temporare”.

Nu, problemele nu sunt de imagine și nici temporare. Problemele pe care le are Alianța sunt de cleptomanie și nu vor fi uitate niciodată. Dar nu liderii guvernării vor fi cei care vor suferi dacă vor reveni șacalii putiniști la putere; mai sălbatici, mai turbați și mai nemiloși. Ci noi. E adevărat, am mai trecut prin regimuri autoritare, prin furturi, prin exploatare. Dar niciodată nu ne-am mai aflat într-un asemenea hău. Cine le va mai apăra drepturile concetățenilor noștri, cine va mai monitoriza încălcările legilor, cine va alege să nu doarmă nopțile pentru a scăpa de un guvern putinist și antinațional? Care le va fi motivația, alta decât banii occidentalilor? Vor mai putea acești ”câini de pază” ai societății să-și jertfească sănătatea și energia pentru a-i înlocui pe putiniști cu alți cleptomani obsedați de putere, pe care astăzi nu i-ar vota nici în ruptul capului?

Am urmărit oripilat filmările cu participanții la protestul organizat de Usatîi și Dodon. Oameni alcoolizați, distruși, disperați, niște umbre fără trecut și viitor. Aceștia sunt, la cum ni se arată astăzi perspectivele, funcționarii de mâine. Ei sunt cei care vor fi răsplătiți de Frații Seceră & Ciocan cu funcții călduțe la stat, de unde vor putea suge ultimele resurse ale Prutonistriei. Iar noi vom ști că ne-am întors în URSS și vom cânta ”Back in the USSR” din exil. Asta dacă nu se întâmplă rapid o minune, prin care niște oameni integri, competenți, harnici și vizionari vor ieși în față și vor forma o alternativă politică fără oligarhi, bandiți și cocoși. Dar poate în altă viață.