Sursa: TudorCojocariu.eu

Așadar, Igor ”Seceră” Dodon și Renato ”Ciocan” Usatîi, și-au dat seama că nu sunt suficient de penibili de unii singuri și au decis să se ia de mână. După ce orgoliile lor mari de oameni mici nu i-au lăsat să-și unească devierile, acum s-au văzut nevoiți de tutorii lor financiari, deci morali, să se împreuneze.

Ca niște veritabili pui de Dzerjinski, au pus mâna pe recuzita aferentă și au pornit în șir sovietic, adică buluc, să mărșăluiască pe străzile Chișinăului, blocând circulația și acoperind găurile din trotuarele cu borduri sparte. Flancați de concetățeni de ai noștri, care nu s-au dumirit nici în 2015 că uniunea sovietică nu mai există decât în mințile lor, cei doi au vociferat cu aplomb lozinci pentru creiere înfierbântate și plate. Cei doi le-au promis revoluționarilor că le vor aduce o viață mai bună alături de Rusia, cerând totodată pedepsirea tuturor oligarhilor moldoveni. Desigur, orice om rezonabil își dă seama că cele două ”aspirații” sunt mutual exclusive, or taman Rusia este patria și leagănul acestor mutanți ai tranziției, numiți generic ”oligarhi”. Iar modelele noi le-am împrumutat tot din est. Dar pe cine mai interesează aceste mărunțișuri, când se dau pelmeni și filme cu Djăntâlmeni (”ai baftei”) pe degeaba?

Pe degeaba și degeaba. Pentru că, în nefericita eventualitate în care, haitele înfometate (și nu mă refer doar la Rădvan) ale celor doi ajung la putere, miile de oameni care au ieșit în stradă acompaniindu-i pe Seceră și Ciocan, vor trăi și mai rău decât o fac în prezent. Imaginați-vă, de exemplu, că miliardul ar fi fost furat fără ca noi să fi primit înainte sutele de milioane de la România, UE și SUA. Pentru că, nu-i așa că toată lumea știe – rușii nu dau niciodată, ci doar iau. De fapt, ei nu dau nimic: nici bani, nici libertate și nici respect. De aceea, lor nu poți decât să le iei ceea ce îți aparține. Iar dacă ești prea slab și nu vrei să fii măcar deștept pentru a te alia cu cineva mai puternic, taci și înghiți.

Tocmai de aceea, rușii investesc astăzi în noile scule ale politicii lor neoimperialiste, pentru a putea recupera după aceea înzecit. Este adevărat, sună a ruletă, pentru că niciodată nu ai de unde să știi dacă vei prelua ori nu puterea. Dar nu degeaba i se zice ruletei sinucigașe ”rusească”. Și totuși, din perspectiva noastră, a celor care ar vota orice partid proeuropean pe bune și format din oameni integri și competenți, situația pare mai urâtă ca niciodată. Niciodată până acum n-am fost în situația de a nu avea pe cine vota. Și nu mă refer la votul din entuziasm, ci la votul rațional, a celui mai mic rău. Or, acum noi am avea de ales numai între mai multe rele. Asta pentru că toți au furat, cel puțin odată, din bugetul statului, adică din buzunarul nostru.

Dar, cu toate acestea, atât protestatarii proeuropeni, cât și putiniștii, își doresc alegeri anticipate. Sigur, din perspectiva celor din urmă, venirea la putere a lui Dodon și Usatâi, acompaniați, eventual de pragmaticul Plahotniuc sau, de ce nu, de la fel de pragmaticii Țopi, pare acum cel mai bun scenariu. Dar cum rămâne cu noi, ceilalți, care au ceva mai mult de câteva clase la ruși sau pe odnoklassnici?

Noi riscăm să rămânem pe dinafară, pentru că i-am lăsat pe cei pe care i-am votat din 2009 încoace să se rupă de lume, să-i tolereze pe putiniști și, mai ales, să ni se suie-n cap. Iar dacă în locul Fraților Seceră & Ciocan, Kremlinul va decide în curând, precum se profilează, că o alianță cu PCDA ar fi o soluție temporară mai eficientă pentru debarcarea regimului ”oligarhic și criminal”, noi am putea ajunge nu doar pe din afară, ci și afară din țară.