În contextul împlinirii a 24 ani de la declararea independenței Republicii Moldova, Agenția de știri Info Prim Neo mi-a cerut să răspund la ce nivel de dezvoltare a ajuns economia țării noastre și dacă procesul de dezvoltare este unul firesc, întârziat sau anticipat.

37979

În ce punct al dezvoltării sale istorice sub aspect economic, social şi politic se află Republica Moldova la cea de-a 24-a aniversare a Independenţei? Procesul de dezvoltare este unul firesc, cu întârziere, în ritmuri anticipate? Care sunt lecţiile învăţate şi lecţiile de învăţat? Şi care este perspectiva apropiată şi îndepărtată a societăţii moldoveneşti şi în special sub aspectul integrării europene? La aceste întrebări a încercat să răspundă Agenţia de presă IPN în cadrul unui ciclu de materiale cu genericul: „Moldova la 24 de ani: Cine suntem? Încotro mergem?”, solicitând opiniile experţilor din diferite domenii.

Economistul Grigore Vieru, solicitat să aprecieze în ce punct al dezvoltării se află Republica Moldova la cea de-a 24-a aniversare a independenţei, a spus că economia ţării a cuprins conturul unei economii de piaţă, dar care deocamdată nu întruneşte în totalitate particularităţile acestui sistem economic.  Avem o economie încă vulnerabilă din punct de vedere al stabilităţii macroeconomice. Efectele şocurilor economice externe, cât şi cele interne, cu greu sunt absorbite, ceea ce împiedică buna funcţionalitate şi dezvoltare a sectoarelor economiei naţionale. Astfel, continuăm să avem o economie de tranziţie.

Procesul de dezvoltare economică, din punctul de vedere al economistului, este unul întârziat. Reformele economice lansate la începutul anilor ’90, odată cu elaborarea Concepţiei de tranziţie de la economia planificată la cea de piaţă şi a Programului de stabilitate macroeconomică, au poziţionat Republica Moldova în frunte printre ţările CSI la capitolul promovării reformelor economice. Cu regret, la scurt timp acest proces a intrat în faza de stagnare din cauza dificultăţilor politice din ţară la acea vreme, fiind ulterior compensat şi de criza economico-financiară din 1998.

Rezultatele bune înregistrate până atunci nu erau în stare să asigure dezvoltarea economică a ţării după 2000. Astfel, tot mai mulţi concetăţeni plecau la muncă peste hotare. Anume această categorie socială a fost colacul de salvare a economiei. Banii trimişi acasă au stimulat consumul care, la rândul său, a fost un stimulent al dezvoltării mai multor ramuri ale economiei, în special cea a construcţiilor şi serviciilor. De asemenea, remarcă economistul, consumul a condus şi la creşterea importurilor. An de an, s-a înregistrat o creştere a Produsului Intern Brut (PIB). Însă, în aceste condiţii, nu putem vorbi despre o dezvoltare durabilă a economiei. Remiterile sunt o soluţie pe termen scurt şi mediu şi am văzut cât de vulnerabil am fost în 2009.

Potrivit lui Grigore Vieru, din păcate, nici după venirea la guvernare a Alianţei pentru Integrarea Europeană (AIE), nu s-a schimbat mare lucru: instabilitatea politică din ultimii ani, birocraţia, corupţia şi lipsa unui stat de drept sunt printre principalele bariere în dezvoltarea economică şi social-economică a ţării.