Am revenit dintr-o scurtă vacanță, spontană și fermecătoare. Dacă tot începe școala și în curând vine iarna:)), am zis să prindem vara de coadă și am improvizat pe loc o escapadă. Am urcat în mașină și după 4 ore de drum ne încălzeam picioarele în dune de nisip alb și în apele cristaline ale lacului Ontario. Ne-am bucurat mult să ne simțim aproape ca la Zatoka. Numai că puțin mai departe de Zatoka.

Plaja impecabilă, apa cristalină, soarele generos. Uneori poți petrece doar 3 ore într-un loc frumos și bateriile pe loc își suplinesc rezervele de energie. Pe noi o ploaie torențială ne-a alungat de pe plajă. Altfel am mai fi rămas. Nici măcar pescărușii-hoțomani nu ne-ar fi convins să renunțăm la această bucurie de contact cu natura, curată și îngrijită.

Tare bine când e bine, adică atunci când Magda doarme.

Am făcut încă 2 ore că să ajungem la Toronto. Și dacă tot ne aflam prin zonă, am zis să vizităm legendara Cascadă Niagara.

Am auzit despre această destinație turistică de atâtea ori și de la atâta lume, încât niciodată nu am fost foarte curioasă să ajung să o văd. Pe mine, de fapt, mă lasă rece destinațiile turistice mult prea populare.  Tot ce vă pot spune acum , după ce m-am aflat în fața acestei nebunii a naturii e că, cel puțin, o dată în viață trebuie neapărat să vedeți Cascada Niagara.

Când cobori din mașină, îndată simți mirosul specific al aerului. Miroase a umezeală.  Apoi o vezi cum se revarsă de la înălțimea unei case cu 10 etaje cu tone de apă, în fiecare minut, ora, zi, an, necontenit și încă vrei 50 mii de ani înainte, potrivit oamenilor de știință.  În plus, un curcubeu gigantic ne-a dat  ”Bună ziua”.

Cascada Niagara aduce peste 30 mln de turiști în Niagara City. Orice mașină parcată în preajmă plătește o taxă de vreo 20 $, oamenii mai cheltuie banii pe mâncare, suvenire și altele. Normal că orașul înflorește. În plus, îndrăgostiții de pe tot globul pământesc, datorită cascadei, au transformat orașul în capitală mondială a Lunii de Miere.

De-a lungul timpului au fost oameni care au murit acolo și unii care au scăpat cu viața. Au fost unii care au vrut să o înfrunte și alții care au vrut să o îmblânzească. Unora, cu deficit de adrenalină, nu le pare rău nici de 56 $ ca să ajungă cu barca, pentru câteva minute, la poalele cascadei și să simtă răcoarea și puterea ei îndeaproape. 

Niagara este acel fenoment al naturii care te emoționează prin faptul că îți dă voie să te  apropii de ea. Și dacă mai bate un vântișor, ai norocul chiar să te și atingă. Frică, uimire, închinare, admirație, fericire pură –  un loc pe pământ care transmite atâtea emoții la un loc. Dacă se întâmplă să mergeți să o vedeți, atunci să fie neapărat din partea canadiană. Americanii au și ei o vedere spre Niagara, dar incomparabilă cu frumusețea potcoavei (Horseshoe Fall) canadiene.

Nici măcar prezența sutelor de oameni în jur nu fură din farmecul ei. Iată de ce vă spun să o vizitați, dacă aveți ocazia, că e cutremurător de frumoasă.

Acolo poți vedea o adevărată paradă de tehnologii moderne. Fiecare căutând să imortalizeze cât mai spectaculos Niagara.

Am petrecut o zi în Toronto. În afară de câteva topuri  gen ”Montreal vs Toronto”, citite pe net, nu știam la ce să mă aștept de la acest oraș. Adică știam că e urba cu asfaltul încins și plin de zgârie-nori, si că cedează în fața romanticului Montreal. În realitate Toronto e chiar așa, doar că mi s-a părut mai aerisit, dar și mai exaltat.

Toronto și-a salvat destul de organic și armonios arhitectura veche. Are identitate, un amestec de arhitectura englezească tradițională și modernă, din sticlă și metal, dar și o sumedenie de instalații și statui simpatice.

Deși se spune că ar fi un oraș cu circa 8000 de restaurante, nu am apucat să-i dau de gust. În schimb, am văzut o grămadă de food truckuri-le cu fast food, parcate chiar de-a lungul trotuarului. Și oameni obezi, stând la coadă după cartofi prăjiți, după care să devină și mai obezi.

Am cunoscut la Toronto câteva femei frumoase și zâmbărețe din Moldova. Și-au dorit să aibă cartea mea de rețete.Eu și Magda ne-am întors acasă cu daruri gustoase: piersici de Ontario, dulcețuri rare și leuștean.

Eu am mai primit un set de mărgele lucrate manual (cel din poză), iar Magda a primit în dar această rochiță regală. Ambele create de Irina. Despre ea vă voi povesti în curând pe ww.klumea.eu.  Dacă însă vreți în să vă botezați prințesa și vă doriți o creație similară, scrieți-mi ca șă vă ajut să faceți rost de una.