BOP aprilie 2015De fiecare dată, la fiecare alegeri, foarte mulți dintre noi mergem cu impresia că partidele care se regăsesc în listă vor rămâne acolo, sau, mai mult, în preferințele noastre, pentru totdeauna. Cu toții vorbim despre caracterul schimbător al scenei noastre politice, dar puțini dintre noi realizăm ce înseamnă acest lucru cu adevărat. După care, începem să observăm că se încheie o epocă și începe alta. Corpul cetățenesc, electoral, sau, dacă este să ne referim la evoluția partidelor, corpul activiștilor de partid (fără vreo conotație peiorativă, de această dată), rămâne, însă același.

Aceeași oameni, cu excepțiile dictate de nemiloasa demografie, au stat la baza Frontului Popular, al Partidului Forțelor Democratice, Partidului Popular Creștin Democrat, Alianței Moldova Noastră, Partidul Liberal Democrat, Partidul Liberal și altele de acest fel, care s-au proclamat de la bun început proeuropene/occidentale. Toate aceste formațiuni cu reprezentare parlamentară sau care au și guvernat, au fost susținute și votate de aceeași cetățeni cu familiile lor din mai multe generații de moldoveni cu drept de vot. Membrii de rând, dar și unii dintre liderii publici și din umbră au avut de a face cu forțele politice enumerate mai sus și care au reprezentat la un moment dat acel segment treaz din societatea noastră. Apusul tuturor acestor formațiuni (PL nu intră la socoteală, dat fiind că ponderea sa rămâne constantă de prin 2007 încoace) s-a datorat fie autoritarismului unor lideri, a unor greșeli asimilate cu trădarea, sau a unor scandaluri politice naționale. Nu are rost să detaliem, pentru că știm cu toții la ce mă refer.

De aceea, privită din această perspectivă, scena noastră politică poate fi oricât de instabilă și impredictibilă, pentru că substanța societății rămâne în aproximativ aceeași parametri. Aceasta rămâne divizată între est și vest, cu aceleași, griji, frici și dubii de la Independență încoace. Probabil că doar integrarea, apoi aderarea la Uniunea Europeană și NATO va pune punct acestei schizofrenii geopolitice și axiologice, la fel cum s-a întâmplat în România, Polonia, sau statele baltice. Până acolo, însă, mai e cale lungă, iar în lista proiectelor (pentru că nu toate proiectele sunt și instituții, chiar dacă tot ”partide” se numesc), vor intra curând și cele pe care le considerăm astăzi veșnice, în virtutea puterii absolute, dar efemere, pe care o dețin în acest moment. Dar putem fi siguri că oamenii de la baza acestora, de la cei care lipesc afișe, până la șefii filialelor, nu se vor schimba prea mult. Culoarea lor, însă, se va schimba. Ceea ce reprezintă, după cum reiese din înșiruirea de mai sus, o simplă rutină moldovenească.

Primele semnale de alarmă au fost date prin sondajele realizate din martie încoace, comandate de ziarul Timpul, Institutul Democratic American, dar și de alte entități. Acestea au arătat că piața politică tinde să se modifice radical, sub amprenta celor 2 mari evenimente care au determinat căderea celor 2 partide oficial guvernatoare. Mă refer, bineînțeles, la cele 2 acte de viol asupra populației înfăptuite de către PLDM și PD. Primul de ordin material, respectiv furtul miliardelor economisite de cetățeni; iar cel de al doilea de ordin moral, respectiv coalizarea ipocrită cu purtătorii secerei și a ciocanului. Scorurile prezentate erau halucinante, plasându-i în top pe socialiști, comuniști și usatiști, pe de o parte. Respectiv pe liberali și pe popularii lui Leancă, de cealaltă parte. În plus, în calitate de locomotive au apărut Leancă, Dodon, Usatîi și Voronin, care ar avea, în mod evident, prima șansă la prezidențialele din 2016, dacă ar fi aleși prin vot direct.

Tendințele au fost confirmate de lansarea recentă a Barometrului de Opinie Publică, cea mai credibilă sursă de analiză a opiniei publice moldovenești. Acesta a relevat un clasament similar, cu actori clasați într-o ordine similară, cu o deosebire majoră, totuși. BOP nu a mai plasat PPE în top 3, ci abia pe  locul 6, cu 6,2%, ceea ce i-ar asigura prezența parlamentară. L-a menținut, însă, pe Leancă pe primul loc în topul încrederii. Acesta este un lucru extraordinar pentru un personaj politic momentan nonpartizan, care își propune să-și înregistreze partidul până la locale și care a trebuit să se plaseze în fruntea unui bloc electoral cu același acronim (PPE) pentru a-și asigura conducerea unor administrații publice locale. De unde și-a câștigat simpatizanții noul proiect este mai mult decât evident, având în vedere revolta populară mocnită împotriva PLDM și PD. Iar asta nu poate fi decât încurajator pentru membrii acestei construcții, dar și pentru unii dintre votanții PLDM și PD din 30 noiembrie, ca să fim sinceri până la capăt.

Statul, însă, are grave probleme, or forțele proeuropene (PL, PLDM, PPE, poate și PD) cumulează doar cca 30%, față de tabăra putinistă (PSRM, PCRM, PN), care ar acumula un uriaș 34%. În plus, 3 pătrimi dintre respondenți consideră că lucrurile merg într-o direcție greșită, și doar o treime rămân proeuropeni, sau mai degrabă pro-APME. Toate acestea pe fundalul unei fragilități a coaliției de guvernare, a voturilor hibride și imprevizibile din Parlament, a alianțelor ad-hoc și a noroiului cu duhoare de corupție în care ne bălăcim de când ne știm. Prin urmare, riscăm ca la următoarele alegeri, probabil anticipate, vom fi martorii unor campanii de tipul ”Fă un bine republicii și votează PL sau PPE!”. Poate și PLDM.

Sursa: TudorCojocariu.eu