Site oficial-TaracliaSuntem obișnuiți, de când ne știm, să depindem de alte popoare și state, cam sub toate aspectele. Recent, am mai primit o palmă peste obrazul întors de atâtea ori, prin care stângiștii au făcut primul pas spre formalizarea unui nou act de separatism, accentuându-ne dependența. Chiar dacă ne-am fi așteptat ca tendințele separatiste să se amplifice în nord, respectiv în regiunile cu minorități rusești și ucrainene, situația geopolitică i-a determinat pe cei de la Kremlin să apese butonul roșu pe care scrie Sud, în loc de Nord. Or, prioritatea esticilor este, în aceste momente, pregătirea terenului pentru mărșăluirea către regiunea Odesa, ocuparea căreia ar fi mult mai accesibilă decât ocuparea regiunilor Cernăuți și Vinița, de exemplu.

Flirtul Moscovei cu Taraclia, pe care o iau mai mereu la pachet cu Găgăuzia, are origini mai vechi, bazându-se în mare parte pe anexarea de la 1812 și rusificarea care a urmat. Periodic, însă, solii moscoviți au tot zgândărit sentimentele localnicilor dezinformați și ale conducerii proeuropene de la Chișinău. De exemplu, în 2014, ambasadorul rus Muhametșin a declarat că Găgăuzia și Taraclia merită mai multă atenție, în aceste două regiuni existând ”modele pozitive, demne de urmat”. La ce fel de atenție și modele s-a referit oficialul cred că este evident, afirmația fiind urmată imediat de oda președintelui raionului Taraclia, care a amintit de populația preponderent rusofonă din regiune. Rusofonă, dar nu și rusă, ar trebui să adăugăm noi, ceea ce ar trebui să conteze într-un stat ”cu statalitate”.

Subsumându-se acestor intenții muscălești tipice, ai noștri (care sunt, de fapt, ai lor) au decis să pună pe masă proiectul de lege al comuniștilor privind atribuirea statutului de ”raion național-cultural” oricăror unități teritorial-administrative cu ”o importanță deosebită în domeniul economiei naționale, precum și pentru istoria sau cultura statului”. Aceste două referiri conțin cam întregul proiect de lege. Nici urmă de Taraclia sau de alte exemple, de minorități etnice, sau de autonomie culturală. Abia în Nota informativă aferentă proiectului regăsim referirile la raionul Taraclia, la calitatea acestuia de ”centru al tuturor bulgarilor” și la „necesitatea păstrării identității bulgare”.

Este evident, așadar, că autorii proiectului nu și-au prea dat osteneala să argumenteze o idee a cărei punere în practică era oricum regizată a priori. Ceea ce încearcă, însă, autorii comuniști, este să camufleze intenția de stimulare a focarelor separatiste sau doar antieuropene, pretextând printr-o exploatare perversă a unor presupuse aspirații ale celor cca 25.000 de etnici bulgari taraclieni.

Să nu uităm că, pe fundalul antipatiei accentuate a populației față de actuala coaliție (formal) minoritară, stângiștii proruși, de la socialiști până la comuniști și usatiști, vor sta semeț pe creasta valului la localele din 14 iunie. Iar cu o asemenea lege în spate, pe lângă proaspeții președinți de raioane și primari, vor putea dinamita dintr-o lovitură securitatea întregii republici. Iar noi îi vom privi fără a putea face ceva, pentru ne-am lăsat păcăliți acum de pretextul ”valorilor europene” înțelese invers (argumentul PD), al ”drepturilor etnice” ale unor bulgari pentru care rusa e limba de comunicare (argumentul PSRM) și de cel al ”necesității atomizării culturilor” de pe teritoriul RM (argumentul PCRM). Aceasta este, de fapt, miza scoaterii de la naftalină a acestui act jenant pentru un stat cu o guvernare proeuropeană: jocul de glezne dirijat de estici pentru locale.

Abordarea perversă a celor 3 formațiuni votante (din fericire, PLDM și PL au făcut, în sfârșit, front comun și nu au votat această bombă legislativă) speculează necunoașterea, frica și izolarea unei minorități care se automarginalizează prin plasarea sa în afara statului-națiune european Bulgaria și a statului lor de cetățenie cu aspirații europene, adică RM. Din păcate pentru ei înșiși, dar și pentru noi, concetățenii lor, cele peste 20 de mii de etnici bulgari nu se pot ridica deasupra statutului lor de victime ale manipulării seculare ruso-sovietice. Iar ignoranța guvernărilor noastre nu va duce nicăieri, cu atât mai mult spre Uniunea Europeană.

Sursa: TudorCojocariu.eu