Marea victorie asupra bunului simtFără a-mi propune să ofensez vreo parte a societății noastre poli-etnice, poli-geopolitice, poli-ideologice și poli-tot-ce vrei, trebuie să remarc următorul lucru. Niciodată, nici o dezbatere publică pe tematici axiologice sau istorice, n-a fost purtată și încheiată cu bun simț.

Cel puțin nu după Independență încoace. A fost, poate, doar începută cu bun simț, dar numai de către cei de la care chiar ne așteptam să facă asta, adică de istorici. După aceea, însă, a deviat de fiecare dată spre direcții rușinoase, chiar dacă scopul proclamat al tuturor părților a fost de „a aduce lumină”, „a repara greșelile trecutului”, sau de „a aduce un omagiu victimelor și veteranilor războaielor”.

În mod evident, cei care denaturează sensul unor mesaje care ar trebui să consolideze societatea în jurul unor valori umane universale, sunt politicienii, acești profanatori profesioniști ai valorilor adevărate. Mai exact, politicienii de stânga, dar și unii de dreapta, în anumite accese de decebalism. Evident, ei spun, iar unii chiar cred în ce spun, că au cele mai bune intenții. Problema este că prea puțini dintre ei au credibilitatea, integritatea și până la urmă, competența, să se pronunțe referitor la niște lucruri care le depășesc spiritul și gândirea.
De aceea, singurul lor rol ar trebui să constea în a lua act de pozițiile forurilor competente și legitime în a se pronunța pe aceste subiecte. Forurile pot fi academiile de știință, uniunile scriitorilor, istoricilor și ale altor categorii de intelectuali. Or aceste foruri nu ratează nici un prilej pentru a le aminti politicienilor că limba pe care o vorbim este româna, că pe 28 iunie 1940 am fost ocupați ilegal de Uniunea Sovietică, sau că războiul din intervalul 1941-1945 este departe de a fi pentru noi unul de apărare a „patriei”, din simplul motiv că Uniunea Sovietică nu este pentru noi, cum nu este nici pentru baltici, ucraineni sau georgieni, adevărata patrie. Argumentarea este inutilă în acest context, lucrurile despre ”Marea victorie” fiind cunoscute.

Cu toate acestea, roboțeii roșii ai Kremlinului, fie ei PCRM-iști sau PSRM-iști, nu renunță la profanarea jertfelor unei „victorii” străine, împingând sub nasul APME două proiecte, unul legislativ al (comuniștilor) și altul de hotărâre (al socialiștilor). Primul datează din 30 ianuarie 2015, iar al doilea de mai demult, din 29 decembrie 2014. Ambele prevăd declararea, de la nivelul cel mai înalt, a anului 2015 drept an al veteranilor marelui război pentru apărarea patriei”, sau al „marii victorii”. Fără a exista vreo diferență notabilă între cele două inițiative, prima le-a sunat membrilor Comisiei cultură, educație, cercetare, tineret, sport și mass-media mai pertinentă, acumulând trei voturi (Mihalache și, probabil, Ceban plus Radvan). Asta în timp ce cea de a doua, a socialiștilor, a primit doar două voturi, adică doar de la inițiatorii ei (Ceban și Radvan). Fiind o ședință deliberativă, la care au participat șase dintre cei zece membri, era nevoie de patru voturi pentru ca inițiativele să primească aviz pozitiv.

În condițiile în care proiectul ordinii de zi din 20 februarie prevedea doar Raportul cu privire la CCA, iar pe 23 februarie acesta a fost înlocuit pentru ședința din 25 februarie cu cele două proiecte ale comuniștilor și socialiștilor, merită să ne punem niște întrebări. Pe de o parte, înțelegem că cele două găști de dubioși trebuie să-și satisfacă armatele de zombi, încercând să le resusciteze nostalgiile. Pe de alta, însă, ne întrebăm de ce președintele comisiei, liberal-democratul Hotineanu, a permis înlocuirea unui punct de interes public cu două puncte de interes îngust ale „opoziției”?

Totuși, acesta a adoptat o poziție împăciuitoare, propunând modificarea inițiativei comuniștilor pentru plen cu o formulare neutră, care să facă apel la memoria veteranilor războiului, pur și simplu. Iar asta ne duce cu gândul la o posibilă intenție a liberal-democraților de a detensiona situația, satisfăcându-i, totuși, pe comuniști, care l-au făcut pe Gaburici premier. Așa vom avea niște proeuropeni care acționează în spiritul conciliant european, dar și niște comuniști care se mai leapădă în fața propriului electorat de „bacilul coaliției proeuropene”, oferindu-le un prilej bun de alcoolizare și ciastușkizare. În mod evident, discursul public se va axa pe victorioși, adică pe rușii sovietici, ignorându-se băștinașii români moldoveni. Adică, încă un punct pentru comuniști și chiar socialiști.

Urmează, așadar, ședința de plen a parlamentului, când vom vedea care este calea aleasă de PLDM și mai ales de PD. Va fi aceasta cea europeană, a adevărului științific, sau cea a uniunii vamale, a propagandei putiniste?

Sursa: TudorCojocariu.eu