Leviathanul nostruAm văzut recent Leviathan, care este și propunerea Rusiei pentru premiile Oscar din 2015. Acesta urmează să mai ruleze astăzi, luni, 12 ianuarie de la ora 19:30 și joi, 15 ianuarie, de la ora 16:00, la cinema Studio din București. Va ajunge probabil și în Republica Moldova, fiind un film rusesc. Nu are rost să-l critic ori să-l laud, pentru că nu sunt critic de film și pentru că sunt accesibile online zeci de critici de specialitate, majoritatea pozitive. Mă voi rezuma la a vi-l recomanda. Iată de ce.

Este remarcabilă măiestria realizatorilor prin care prezintă trăsăturile unei zestre sovietice nefericite, în care ne regăsim și noi, actuala RM, fosta RSSM. Filmul este util pentru că ne prezintă niște momente magnifice, în care ironizează fin și cu umor, prin replicile personajelor sale, micimea, grandomania și (non)caracterul corupt al liderilor politici ruși. Un alt element al zestrei se referă la dinamica relațiilor.

Avem modelul relației sovietice dintre tată și fiu, în care, pe de o parte, fiul are parte de o educație dură, pe alocuri violentă; pe de altă parte acestuia i se încredințează anumite responsabilități care au rolul de a-l face să crească, sau să îmbătrânească, înainte de timp. Relația dintre doi prieteni vechi se întemeiază pe o ordine militară, în care vârsta sau rangul au foarte mult de a face. În fine, avem modelul relațiilor cu și dintre funcționarii statului, care reprezintă celălalt plan al narațiunii, pe lângă cel familial, sau privat. Acestea sunt bazate preponderent pe vicii, lăcomie, egoism, șantaj și frică.

Citiți continuarea pe TudorCojocariu.eu