Dat fiind că am trecut peste un an electoral, important de altfel, pentru traseul nostru asumat de integrare europeană, care presupune deopotrivă angajament şi corectitudine din partea actului de guvernare, partidelor politice şi societăţii civile, alegătorii moldoveni au mai demonstrat încă odată că acest popor ”rupt” este unul total divizat cu diferențieri majore de etnie, cultură și valori, limbă.

La 30 noiembrie 2014, au avut loc alegerile pentru Parlamentul Republicii Moldova. La alegeri au participat 24 concurenţi electorali, dintre care 19 partide politice, 1 bloc electoral şi 4 candidaţi independenţi. Pentru a accede în Parlament, era necesară depăşirea următorului prag minim de reprezentare: pentru partide politice — 6%, pentru un bloc electoral din două partide — 9%, iar pentru un candidat independent — 2%.
Rata de participare înregistrată la închiderea secţiilor de votare (ora 21:00) a fost de 57.28%, ceea ce a fost suficient pentru a considera alegerile parlamentare valabile.

Numărul de partide politice apărute pe scena politică moldovească este în creștere. Nu e noutate pentru nimeni. Gândul duce de la sine către clivaje mari în societate de ordin cultural, etnic, religios, chiar și politic. Alegătorul în tranziție votează, dar nu își asumă riscul și impactul votului. Tranziția spre democrație constă pe lângă multe altele și în educarea cetățeanului sub aspectul principiilor democratice. Alegătorul totuși votează.

Cert este că alegătorul votează pentru ”schimbare”.  Însă mai valabilă este sintagma, cum îți așterni, așa dormi- neînțeleasă sub aspectul ideologic de alegători.

Fostul regim a lăsat după sine această pătură societală instabilă de altfel, creând fisuri etnice, culturale, organizații cu tente extremiste. Alegătorul de la sine nu are încredere în tot ce e legat de politic. Legătura cetățean-guvernare este prea subțire.

Alegătorii care diferențiază centru-dreapta de centru-stânga și dincolo de extremism, au deja un sistem de valori conturat  și care pot să se pronunțe asupra comportamentului său electoral, însă cea mai mare parte din alegători se mențin pe principiul ”Fierului uzat al vechiului regim” care nu a avut niciodată de a face cu termenul ”Schimbare” sau ”Evoluție”. Este foarte important ca alegătorul să facă diferențierea dintre termenul ”Revoluție” și ”Evoluție”.

La nivel politic, lipsa VALORILOR a fost evidentă în puterea Partidelor Comuniste conducătoare şi interzicerea consecventă a formării altor partide, absenţa unui sistem electoral competitiv, a unor instituţii cu rol reprezentativ în guvernare sau restrângerea puternică a libertăţii la informaţie, asociere şi expresie. Iată acestea sunt cauzele care au menținut asemenea clivaje mai mult de 20 de ani de independență și continuă să existe.

Din aceste considerente Republica Moldova nu va fi niciodată guvernată de un singur partid de centru-dreapta. Revenirea la regimul vechi este mult mai ușoară decât încercarea schimbării sistemului socio-politic.  ”Plus valoarea” democrațiilor European-continentale, trebuie educată în mentalitatea alegătorului. Indiferent dacă vede, asta nu înseamnă percepție corectă. Comunicarea dintre guvernare și alegător trebuie să fie cât mai strânsă, chiar palpabilă, ori în Moldova guvernarea înseamnă partide care reprezintă conform definiției o pătură largă a societății care se conduc după niște scopuri și valori comune.

În consecinţă, în Republica Moldova, absenţa fundamentelor diferenţiate de interese a lovit în stabilitatea comportamentului electoral. Alegătorului moldovean îi lipsesc sentimentele de ataşament şi responsabilitate faţă de organizaţii (politice, fie chiar și ONG-uri), plus la aceasta manifestând un dezinteres faţă de angajarea în activităţi politice. Mai mult decât atât, comportamentul politic al alegătorilor din Republica Moldova, tinde să fie pasiv şi non-participator, deseori expunând o atitudine „NOI vs EI” şi un grad înalt de alienare politică.

Plină de clivaje entice, lingvistice, religioase și culturale, într-o democrație consociațională, nu se poate de guvernat fără opoziție, pentru că până la urmă și aceasta trebuie educată, la urma ei, aceasta producând un lanț logic de configurare a societății. Să nu fim prinși în”capcana partizanatului” de a vedea lucruri rele atunci când partidele de centru-dreapta tratează unele probleme fie ele de ordin național sau legislativ, cu opoziția, sau atunci când se duce un dialog în construcția unei coaliții largi în Parlament. Nu este corect din punct de vedere a democrațiilor consociaționale. Dacă tindem să credem pe verso, atunci schimbarea în societate nu va fi, ci aceasta va stagna tot din prostia necomunicării înterpartinice.

Alegătorul se plasează pe axa politică de la stânga la dreapta, iar asta nu înseamnă că ei nu comunică unul cu altul.