O parte din cetățenii acestui stat trăiesc bine. Ca o clasă de mijloc. Un salariu decent, acoperiș deasupra capului, vacanțe în Europa, uneori chiar doar pentru shopping (!), sushi și bani puși deoparte. A trăi în Moldova nu este doar tolerabil, ci chiar bine. Toate astea până te ciocnești de sistem.

Sistemul provoacă neputință. Iar neputința te sufocă.

Noi ne uităm cinic la oamenii care luptă cu sistemul. Noi știm că ei nu o să câștige. Însă rar ne gândim că suntem egali cu toții în fața sistemului și pe oricine poate să ne îngenuncheze.

În această neputință și apatie, uneori unica soluție e să vorbești despre nedreptatea ta, tot mai mulți oameni să audă și poate-poate ceva se va schimba.

***

Caz real. Să zicem că vă căsătoriți și luați un apartament în rate. Apoi divorțați și apartamentul trebuie împărțit. Până se împarte, cel cu tupeu, să zicem, mituiește un judecător, se emite o decizie și apartamentul se ia. Fără ca cel care e co-proprietar să fie măcar anunțat. Cel fără de tupeu nu doar că rămâne fără de casă, ci și mai are de plătit ani înainte ratele.

Pătimitul caută dreptatea. Dar nici la nivel de ministru nu o găsește. Și-așa apare neputința.

***

Când Elena mi-a povestit istoria, m-am gândit cât e de tristă neputința. Elena are un adorabil copil de un an, iar în loc să pună bani deoparte pentru viitorul copilului, trebuie să plătească sute de euro lunar pentru un apartament care niciodată nu va fi al ei, pentru că în această țară a nu respecta regulile de joc este natural.

***

Judecata a fost amânată deja de trei ori. Apartamentul are alt lacăt, iar în fiecare lună iar trebuie de plătit o nouă sumă de bani.

***

Fiecare din noi poate ajunge în aceeași situație. Oameni răi sunt de-ajuns, oameni cu tupeu la fel, iar statul nu ne protejează deloc de ei. Nedreptățile făcute altcuiva parcă ne sunt străine, însă când se fac cunoscuților noștri, ele provoacă un mare dezgust, dar mai ales frică. Aceste cazuri devin hârtii de turnesol, care decid are rost de mai rămas în această țară, de cumpărat o casă sau de făcut copii.

Întrebarea mea către cititorii cu gândire critică, cu job-uri bune și părere respectată în această comunitate, care este pasul următor, ce trebuie de făcut? Dragi jurnaliști, dacă vreți un stat de drept, dacă vă pasă de interesul public, cu mare drag vă dau mai multe detalii despre acest caz.

***

Drumuri bune, e-guvernare, Acorduri de Asociere, regimuri liberalizate de vize, ce folos sunt toate, dacă pentru o mită mizerabilă, drepturile fundamentale ale cetățeanului sunt încălcate?