Aşadar, ai noştri au câştigat alegerile parlamentare din 30 noiembrie, iar zilele acestea negociază noul acord al alianței/coaliției pro-europene și elaborează programul de guvernare. Acum, ce înseamnă ”ai noștri”? Ai noștri sunt cei care declară că au aceleași aspirații europene pe care le avem și noi. Ai noștri sunt cei care au lucrat la liberalizarea regimului de vize, la semnarea Acordului de Asociere și liber schimb cu Uniunea Europeană. Tot ai noștri sunt cei care ne-au promis, timp de 5 ani, culminând cu această campanie electorală de 45 de zile, că Republica Moldova va deveni în următorii 10-15 ani membră a UE.

Ai noștri s-au bătut ideologic, geopolitic și electoral cu ceilalți, putiniștii. Nu le zic celorlalți nici ”pro-ruși”, pentru că rușii sunt doar o etnie străină, ca oricare alta. Nu le zic nici ”pro-estici”, pentru că la est de noi sunt societăți pro-europene, precum cea ucraineană sau georgiană, de exemplu. Nu le putem zice nici ”sovietici”, pentru că uniunea sovietică se referea la un conglomerat de popoare asuprite de politrucii moscoviți. Le putem zice, însă, putiniști. Pentru că asta sunt.

Ceilalți, cu precădere specimenele din jurul lui Dodon, sunt niște putiniști, care se poartă de parcă Putin ar fi un superstar, iar ei membrii clubului său de fani. Iar după cum știm, fanii sunt prin definiție fanatici. Cu alte cuvinte, dacă maniacul de la Kremlin are chef de o invazie, fanii săi îi aduc flori în calea tancurilor. Dacă același maniac are chef să-și izoleze propriul popor sau ”popoarele-prietene” de civilizație, să-l priveze de mâncarea, tehnologia din occident, sau de plimbările obișnuite prin același occident, fanii lui Putin îi vor lua apărarea tiranului, născocind tot soiul de pretexte pe care le folosesc în comunicarea cu ceilalți fani latenți.

De aceea mă refer eu la cele 3 partide care formează noua majoritate parlamentară cu 55 de mandate, cu termenul ”ai noștri”. Nu pentru că mi-s tare dragi, sau pentru că ne leagă aceleași credințe socio-politice, ci pentru că vrem să facem parte din aceeași lume, cea vestică. Iar când ei afirmă asta, eu chiar îi cred. Pentru că și ei își doresc pentru familiile lor bunăstarea belgienilor, ordinea suedezilor, eficiența nemțească, tradițiile românești, rafinamentul francez, sau stilul italienesc. Kamceatka și Irkutsk nu sunt reperele lor, așa cum nici ale noastre nu sunt.

Dar tocmai pentru că lucrurile stau anume așa și nu altfel, trebuie să fim mai hotărâți ca niciodată să stăm cu ochii pe ei și să-i ajutăm să nu devieze de la angajamentele pe care și le-au asumat față de noi, cei care le-am dat votul, dar și față de partenerii internaționali, care le-au dat în gestiune sute de milioane de euro. Tot de dragul nostru, al cetățenilor, bineînțeles. Așadar, acum să trecem la treabă!

Sursa: TudorCojocariu.eu