Există oameni care nu au “nici un stres” cu loialitatea faţă de echipele partidelor prin care se perindă. Să fii parte a trei partide într-un an şi jumătate, cere o anumită evaluare a principiilor şi valorilor personajelor, dar şi al partidului care le acceptă. Respectiv, fiecare trage concluziile sale în privinţa noilor membri ai Partidului Democrat. Eu deja sunt curioasă pe ce listă se va regăsi numele lui Octavian Bodişteanu până la finele anului 2014 şi câte voturi va aduce partidului, la care tocmai a aderat, actualul Ministru al Tineretului şi Sportului va arăta dacă votanţii mai ţin minte vorba din popor – “cine se aseamănă se adună”.

Cert este că atât timp cât Bodişteanu umblă chiraleisa prin partide, echipa Ministerului Tineretului şi Sportului a pus umărul la organizarea a catorva evenimente mari – Săptămâna Naţională a Voluntariatului, Festivalul Voluntarilor, plus organizarea Galei Premiilor pentru Tineret 2014.  Ştiu că Viceministrul Tineretului şi Sportului, Sergiu Stanciu, a avut mult de lucru pentru a menţine în bună funcţionare, în plină perioadă de electorală turbată, ministerul unde este angajat.

“Noroc” că Guvernul a trecut din nou la tactica de a anunţa şedinţele cabinetului de miniştri cu o oră înainte sau în ajun. Deci, colegii din sectorul ONG au, de fiecare dată, o perioadă scurta de stres până la punctul unu din agenda Guvernului – cu privire la cadre. Pentru că mereu există întrebarea – “oare astăzi vor fi decapitaţi politic Sergiu Stanciu şi Dorin Duşciac?”

Eu am semnat mai multe zile în urmă, alături de mulţi colegi din societatea civilă organizată, un demers către Prim-ministru, prin care ne-am expus opinia cu referinţă la discuţiile despre activitatea şi potenţiala demitere a lui Dorin Duşciac, actualul Viceministru al Mediului. Iată un fragment din documentul respectiv: „Demersurile sale curajoase către Procuratură şi alte instituţii ale statului au deranjat oligarhii din partide, din sistemul mafiot şi corupt, din instituţiile vizate. Aceștia fac presiuni cerând destituirea urgentă a Viceministrului „neobedient”, chiar dacă până la expirarea mandatului actualei puteri a rămas doar o lună. Este mai mult decât ruşinos ceea ce întreprind „reformatorii” și alte partide de guvernare pentru a ascunde şi tolera crimele ecologice, astfel fiind direct sau indirect complici la distrugerea resurselor naturale, care aparţin poporului şi nu partidelor”.

Întrebarea pe care mi-o pun acum este dacă membrii partidelor pro-europene, care au stârnit tot acest scandal cu demiterile pe ultima sută de metri şi perindatul politicienilor dintr-un partid în altul, înţeleg că un asemenea comportament politic nu poate motiva oamenii să (îi) mai voteze?