Cei care ies măcar din când în când în afară spun cu toții când (și dacă) revin că au vizitat locuri frumoase și, mai ales, că au fost în orașe gândite pentru oameni. Orașe prietenoase, comode, gândite să facă cotidianul locuitorilor lor mai comfortabil și mai plăcut.

La noi, orice pas în afara cetății – parton, a casei-apartamentului – este o luptă. Totul este o adevărată provocare – de la a-ți face un loc în transport pentru a ajunge dimineața la servici și seara acasă, până la, simplu, a merge pe stradă, făcând slalom printre mașinile parcate pe trotuare, nu mai spun de perioada de insalubritate și glod care vine odată cu toamna-iarna-primăvara. Dimineața îți spui un Doamne-Ajută!, tragi agânc aer în piept, își iai paloșul și te avânți în surmontarea barierelor pe care ți le ridică în față un oraș gri, ostil, agresiv…

Atunci când vezi că, în loc să se îmbunătățească, an de an situația pare să fie mai fără soluții, cauți soluții individuale (mașină, grafic modificat așa ca să nu prinzi orele de vârf, lucrul de acasă cât se poate etc), votezi corect, iai atitudini și speri că poate totuși la un moment dat lucrurile se vor îmbunătăți.

Atunci însă când vine copilul plângând că nu a putut lua troleul o oră pentru a ajunge din centru la Ciocana (singurul troleu care mai există pe acest traseu după geniala reformă și care circulă extrem de rar pentru ca deși i-a fost prelungit traseul, nu s-a suplimentat numarul de trileubuze care circulă pe linie) atunci îți dai seama că sistemul a găsit o nouă victimă, că crești de fapt o nouă generație de carne de tun pentru acest monstruos mecanism antiuman care de decenii mușcă și rupe din tine.

Și îți dai seama că aici este… RED LINE…

BĂI OLIGOFRENILOR – care ați lăsat un singur troleu care circulă o dată la 15 min, să făcă legătura dintre Ciocana, unul din cele mai aglomerare sectoare din Chișinău, și Centru – ÎNCETAȚI SĂ VĂ MAI BATEȚI JOC DE OAMENI!!! Este evident că numărul de troleibuse pe traseul 24 trebuie cel puțin triplat. Sau măcar dublat, cu revenirea la traseul anterior (scurtat) cu returul la Universitate.

Copilul meu este încă la etapa la care mai crede în atitudini și mai speră ca acestea pot genera soluții. A făcut și o postare pe blog. Poftiți de citiți:

(Postarea de pe blogul Biancăi este aici)

Călătoria mea

DSC_4782 Recent, mă întorceam de la cursul de engleză acasă. Când am ajuns aproape de staţia de la Gemenii, văd un troleibuz 24! „Ce noroc am!” mi-am zis cu bucurie. De ceva vreme, acesta e singurul transport cu care pot ajunge din centru la Ciocana, acasă. Am alergat cât de repede am putut, dar, când am ajuns în faţa transportului, am observat ceva cam greu de evitat: uşa era ticsită cu genți care ieşeau în afara troleibuzului şi au fost cel puţin trei oameni care au ieşit nemulţumiţi din troleu. Am stat şi eu s-aştept: troleibuzul 7, 10, 25, 10, 24… ticsit… 25, 10, 7, 10, 7, 24… plin până la refuz… 25, 10, 4, 24… offff, ce să-i fac?! Tot plin, dar măcar încap şi eu… Am intrat, iar când am ieşit, mi-era un pic cam frig, dar era, în acelaşi timp, o senzaţie de plăcere – de plăcere să respir aerul proaspăt (faţă de cel din troleibuz… chiar era proaspăt 😉 ) şi m-am pornit spre casă.

DSC_4782

Dar, ce ziceţi să vă propun o soluţie, o singură soluţie care o să schimbe…hmm… practic TOTUL legat de transport? Aşa… toţi, dar TOŢI parlamentarii şi funcţionarii de stat (adică Guvern, Parlament, Primărie și Preşedenţie) ar trebui să meargă, vreo săptămână, DOAR cu troleibuzele (fără niciun fel de Porsche, Mercedes, BMW sau Alfa Romeo 🙂 ) şi o să vedeţi voi ce rezultate rapide şi benefice o să dea micile „experimente”! Cu viteza luminii! Toţi funcţionarii ( nu mai devreme de o săptămâna, bineînţeles 🙂 ) se vor întoarce în toate instituţiile lor şi o să pună mai multe troleibuze pentru oameni.

P.S.: Şi să scoată rutierele ( dacă nu, ne mai gândim şi la alte „pedepse” pentru ei 😉 )