Propaganda rusească, cea care se spune că a adus războiul în mințile oamenilor din Ucraina cu mult timp înainte de a veni ostașul rus, este un fenomen care intră din ce în ce mai mult în atenția autorităților și publicului din statele învecinate Rusiei, dar chiar și a unor țări din Europa Centrală și de Vest.

De mai bine de câteva luni, odată cu expansiunea agresivă a Rusiei în Ucraina, în prim planul discuțiilor despre prezentul și viitorul regiunii a venit un subiect care, deși a fost la suprafață în ultimele decenii, totuși nu părea a fi un fenomen care să afecteze securitatea națională și regională. Propaganda rusească a fost privită de clasa politică de la Chișinău în toți acești ani drept un moft aproape inocent al rușilor, un soft-power și un bun prilej pentru unii, locali, de a face afaceri.

Atâta doar că arma agățată în cui din actul I al piesei a tras și propaganda rusească a început să facă victime. În Ucraina, la câteva (puține) sute de kilometri de noi. Iar clasa noastră politică se uită buimacă prin părți și habar nu are ce să facă cu grenada pe care o are în mâini și căreia tocmai i s-a scos siguranța… Societatea are alte preocupări, câteva zeci de elemente criminale cu carnete de combatant au ocupat de o săptămână clădirea primăriei Chișinău și nimeni nu se încumetă sa-i dea afară, fermierii cer compensații guvernului pentru merele lăsate să înghețe pe copaci, tinerii arestați pentru a fi implicați în organizarea de acțiuni de destabilizare în Republica Moldova sunt puși în libertate și, în general… e campanie electorală…

Câțiva ciudați din societatea civilă (Studiul Asociației Presei Independente și studiul Asociației pentru Politică Externă) bat alarma și spun că trebuie luate măsuri urgente pentru a opri propaganda rusească în Republica Moldova cât nu am ajuns încă să repetăm scenariul ucrainean, dar… cine să-i ia în seamă?…

Între timp, avem și foști colegi de lagăr sovietic care au fost mai inteligenți decât noi și s-au gândit de la bun început că rușii nu pun degeaba arma la vedere. Lituania, de exemplu, a interzis redifuzarea posturilor TV din Federația Rusă, iar serviciile de securitate fac publice anual numele agenților ruși de influență.

Expertul lituanian Nerijus Maliukevicius, profesor la Universitatea din Vilnius, Lituania, atrage atenția, într-un material publicat de Europa Liberă, că Vladimir Putin își pregătește expansiunea din spațiul post-sovietic și controlul asupra fluxurilor informaționale din statele europene de mai bine de un deceniu. „În ultimii 10 ani Putin a mers în spațiul mediatic din statele europene, a creat acolo rețele comunicaționale – trusturi media, rețele de jurnaliști pe care îi poate influența, etc – pentru a crea un mediu pe care să-l poată domina și să-și poată implementa strategiile de genul Russkii Mir, Norovorosia etc… Proiectul  Novorosia este un exemplu perfect despre cum poți crea dintr-un concept virtual un război real, prin intermediul controlului informației și a rețelelor de comunicare și sociale”, spune expertul.

Nerijus Maliukevicius semnalează că propaganda lui Vladimir Putin folosește în secolul XXI aceleași metode pe care URSS-ul îl folosea în anii 70-80 în raport cu vecinii săi, de exemplu cu Finlanda. Concepția din 1986 cu privire la lucrul propagandistic al URSS pe direcția Finlandei, scoasă din arhivele sovietice de disidentul rus Vladimir Bucovski, vorbește despre „necesitatea de a organiza activități festive de comemorare a evenimentelor din istoria sovietică, cu accentul pus pe tineri și metode inovative, obținerea accesului la TV, inclusiv prin rețelele de cablu” etc… Deci, aceleași concepții care cândva erau numite agitație și propagandă sunt acum reutilizate sub conceptul de soft-power sau război informațional.

Una din cele mai eficiente metode de anihilare a efectelor propagandei, spune Nerijus Maliukevicius, foarte eficientă în Țările Baltice, sunt rapoartele periodice ale serviciilor naționale de securitate, care fac publice numele organizațiilor, instituțiilor și persoanelor care acționează în țările respective în interesul și cu finanțarea Federației Ruse. Informația este publică și este oferită mass mediei și constituie un mecanism eficient care atrage atenția societății, chiar dacă uneori se lasă cu scandaluri.

În plus, expertul amintește că Țările Baltice au și experiența interzicerii redifuzării posturilor rusești de televiziune pe teritoriul național. Nerijus Maliukevicius combate argumentul care spune că aceste acțiuni ar prejudicia principiul libertății presei. „Principiul libertății presei este unul intangibil. Altceva este cu libertatea discursului instigator la ură, a limbajului criminal și a apelurilor la violență. Dumneavoastră doar nu lăsați criminalii să se plimbe liber pe stradă? Același principiu se aplică și informației. Acesta a fost și principiul care a stat la baza interzicerii posturilor TV rusești în Țările Baltice”.

Europa, spune expertul lituanian, trebuie să înțeleagă că securitatea informațională este similară securității energetice – la fel cum trebuie să cauți surse de gaze și energie electrică alternative celei rusești, la fel trebuie căutate și generate noi fluxuri informative. Vecinii Rusiei și Europa trebuie să învețe din experiența tristă a Ucrainei și să genereze pârghii de rezistență informațională și de informare obiectivă.

***

Între timp, experții ucraineni semnalează că războiul purtat de Rusia în Ucraina este un război-hibrid și că este puțin probabil ca Rusia să se oprească aici – ținta acestui război-hibrid nu este atât victoria, cât crearea de haos și instabilitate în lume.

Expertul militar ucrainean Grigori Perepelîţea este convins că Rusia a pornit războiul nu atât împotriva Ucrainei, cât împotriva civilizației europene. „Rusia consideră că principalul său dușman sunt valorile democratice europene și atâta timp cât va exista Europa democratică, Rusia va simți o amenințare permanentă la adresa regimului său autoritar. Iată de ce Putin pune acum aceleași sarcini pe care în anii 38-39 le punea Hitler – este vorba despre lupta cu democrația prin intermediul artileriei grele, a rachetelor, a trupelor ruse, a colaboraționiștilor și grupărilor paramilitare. Și acest război nu se va opri doar în Ucraina”, spune expertul în politică externă şi de securitate de la Kiev într-un interviu cu Europa Liberă.

Bineînțeles că Putin nu poate să obțină prin concurență economică distrugerea ordinii mondiale stabilite după încheierea războiului rece. Rusia este foarte slabă în plan economic – dacă e să luăm potențialul economic la țărilor NATO, acesta este de 20 de ori mai mare decât potențialul Rusiei. În privința potențialului militar NATO depășește de 5 ori potențialul Rusiei. Cum ar putea în aceste condiții Putin să distrugă această ordine mondială? În niciun fel. Doar printr-un război hibrid, printr-un răspuns asimetric.

Terorismul a demonstrat că este foarte eficient în calitate de armă asimetrică. Putin s-a inspirat din asta, specialiștii ruși au cercetat foarte atent elementele care pot fi folosite într-un război hibrid – arma cibernetică, războaiele informaționale – și au creat un melanj din toate astea pe care l-au adus aproape la perfecțiune.

Grigori Perepelîţea spune că, declanșând războiul contra Ucrainei, Putin pune probleme globale – el vrea să creeze o situație de haos mondial pentru ca distrugând dreptul internațional, discreditând organizații precum ONU, NATO, OSCE, Occidentul să nu mai poată contrapune nimic politicii de revanșă și de creare a unei supraputeri mondiale în persoana Rusiei. Dacă Rusia va reuși să destabilizeze situația la nivel global, bineînțeles că pe acest fundal de haos Putin va putea influența foarte mult procesele mondiale.

Războiul hibrid urmărește nu atât victoria, cât crearea haosului pe teritoriul inamicului și, cel mai important, crearea haosului în opinia publică – când propriii cetățeni vor lupta împotriva propriei țări, de partea Rusiei. Acest lucru îl vedem foarte clar în Crimeea și Donbass, când cetățenii Ucrainei luptă împotriva propriei țări în rândurile forțelor speciale și a trupelor ruse.

„Eu cred că și în Transnistria se vor găsi mulți din ăștia. Iar Moldova nu are nici pe departe potențialul militar și nici patriotismul și spiritul moral-politic al Ucrainei. Iată de ce pentru Putin nu va fi nicio problemă să destabilizeze situația printr-o operațiune informațională și psihologică masivă. Lucru care, de altfel, s-a produs în Ucraina în ultimii trei ani. Apoi va fi lansată o diversiune strategică prin intermediul serviciilor speciale ruse și apoi trebuie doar provocat un conflict între Transnistria și Moldova pentru ca trupele ruse să poată intra în Chișinău. Este foarte ușor de făcut asta pentru Putin. Repet – Moldova nu este Ucraina.

Cum să procedeze Moldova? E greu de dat sfaturi. Trebuie dus un lucru informativ foarte puternic, trebuie închise posturile de televiziune rusești și trebuie să fie elaborate programe informaționale creative care ar face din moldoveni o națiune, care ar spune adevărul, care ar cultiva simțul patriotismului. Și, în plus, este fundamental lucrul eficient al contraspionajului și al serviciilor secrete moldovene pentru contracararea operațiunilor diversioniste ale serviciilor speciale ruse.

Dar foarte multe depind de faptul dacă va rezista Ucraina în acest război cu Rusia sau nu. Pentru Republica Moldova acesta este factorul decisiv”, concluzionează Grigori Perepelîţea, expert în politică externă și de securitate de la Kiev.