Vineri, 10 octombrie, Comisia Electorală Centrală (CEC) a înregistrat primii 15 concurenţi electorali la alegerile parlamentare ordinare din 30 noiembrie. Procedura a durat mai bine de două ore, deşi a fost o simplă formalitate, întrucât dosarele corifeilor politicii moldoveneşti au fost tratate cu crasă superficialitate.

Mai exact, CEC nu s-a sinchisit să verifice dacă partidele şi-au înregistrat simbolurile electorale în conformitate cu legislaţia în vigoare. Printr-o inepţie condamnabilă şi o inerţie inexplicabilă, instituţia publică responsabilă de organizarea şi desfăşurarea alegerilor, adoptând hotărârile de înregistrare a concurenţilor electorali, s-a bazat doar pe Legea Nr. 718-XII din 17.09.1991 privind partidele şi alte organizaţii social-politice, care la articolul 17 stipulează că: „Partidele şi alte organizaţii social-politice pot avea în calitate de simboluri embleme, drapele, fanioane, care de asemenea se vor înregistra oficial, în modul stabilit, pentru înregistrarea statutului (…)”. Astfel, au fost eludate prevederile Legii Nr. 86 din 28.07.2011 cu privire la simbolurile publice, care la articolul 6, alin. (8) statuează expres că: Simbolurile corporative, exceptînd cele menţionate la alin. (2) şi (5), se recunosc oficial în calitate de simboluri publice şi se înregistrează în Armorialul General al Republicii Moldova în baza cererilor persoanelor juridice respective şi a deciziei Comisiei Naţionale de Heraldică. Or, emblemele formaţiunilor politice, fiind simboluri corporative (adică ale persoanelor juridice, cum sunt partidele – art. 15, lit. e) din Legea Nr. 718-XII din 17.09.1991) trebuiau să fie mai întâi înscrise în Armorealul General, în baza deciziilor respective ale Comisiei Naţionale de Heraldică (CNH), pentru ca ulterior să poată fi înregistrate de CEC ca simboluri electorale. Din păcate, procesul electoral a demarat într-o manieră dezolantă şi, totodată, pregnantă nivelului aleatoriu de aplicabilitate a legislaţiei.

Pe de o parte, niciuna dintre instituţiile statului nu s-a autosesizat în această privinţă, iar pe de altă parte, niciun partid din Republica Moldova nu s-a grăbit să-şi înregistreze simbolul, deşi conform art. 14, alin. (4) din Legea Nr. 86 din 28.07.2011: „Beneficiază de protecţie juridică numai simbolurile publice înregistrate în Armorialul General al Republicii Moldova”.

Indubitabil, anumite formaţiuni politice au ignorat în mod conştient legea subsecventă, având temeri rezonabile că CNH ar putea respinge înregistrarea simbolisticii lor. Bunăoară, Partidul Comuniştilor riscă să nu-şi mai poată utiliza emblema actuală, întrucât aceasta nu corespunde nici măcar descrierii din propriul lor statut„Emblema partidului este Secera, Ciocanul şi o Carte deschisă”. Or, legenda respectivă denotă diletantism, căci nu precizează ordinea, poziţia şi dimensiunile celor trei elemente şi nici nu specifică faptul că secera şi ciocanul sunt încrucişate, aşa cum au fost şi vor fi redate inclusiv pe buletinele de vot. Dacă ar fi să se respecte rigorile ştiinţifice, atunci conform descrierii actuale secera trebuia reprezentată în dreapta heraldică, ciocanul – în stânga heraldică, iar cartea urma să aibă aceeaşi dimesiune ca celelalte două elemente. De altfel, punctul 2) din Hotărârea Nr. 2746 a Comisiei Electorale Centrale nu face decât să perpetueze această absurditate şi ilegalitate: „Se înregistrează simbolul electoral pentru imprimare în buletinul de vot la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 reprezentat printr-o seceră, un ciocan şi o carte deschisă, care semnifică uniunea clasei muncitoare (ciocanul), a ţărănimii (secera) şi intelectualităţii (cartea deschisă).”

Un alt aspect care surprinde şi provoacă angoase sunt listele ruşinos de incomplete ale unor pretendenţi la fotoliile parlamentare. Astfel, Partidul Democraţia Acasă a prezentat o listă de doar 56 de candidaţi, PPCD – 84, Partidul Comunist Reformator – 60, iar Blocul electoral „Alegerea Moldovei – Uniunea Vamală” – 65 de persoane. Să admitem, la modul teoretic, că unul dintre concurenţii electorali obţine 100% din voturile exprimate. Şi atunci prin ce modalitate legală acesta ar putea suplini numărul candidaţilor, astfel încât articolul 60, aliniatul (2) din Constituţie, care prevede că „Parlamentul este compus din 101 deputaţi”, să fie respectat? Dacă o formaţiune politică nu poate prezenta o listă completă, care este raţiunea înregistrării sale şi garanţia că este sustenabilă pentru alegerile parlamentare?

Evit să mă refer la cei tocmai 171 de candidaţi (!) care figurează în Registrul Criminalistic şi Criminologic, pentru că mi-e dificil să admit că în Parlament ar putea accede persoane cu antecedente penale. Acest fapt denotă gravele probleme de integritate şi de responsabilitate cu care se confruntă partidele noastre politice. Dar având în vedere cu câtă uşurinţă s-au înregistrat la CEC, ce-i mai desparte de un Check in la Parlament?