E tot ceea ce vă cer dragi prieteni! Să nu faceți greșeala de a crede că doar șocul schimbării antrenorului îl va face pe Golovatenco să aibă un plasament mai eficient, ori pe Sidorenco să fie mai ofensiv.

 

Alexandru Kurteyan este un antrenor tânăr, cu ambiție și cu pricepere. A demonstrat că este capabil să crească jucători, la cârma naționalei de tineret. Însă, să nu omitem faptul că și pentru el va fi un șoc meciul cu Austria, de la Chișinău, din 9 octombrie. Kurteyan știe că lumea așteaptă mult de la el și tocmai de asta mă tem cel mai tare. Kurteyan, ca și noi de altfel, trebuie să aibă răbdare.

Debutul lui ca antrenor al naționalei de seniori nu se produce sub cele mai optimiste auspicii. Vine peste tine o Austrie în foame de rezultate, care nu își permite un nou pas greșit, după ratarea prezenței la Mondialul brazilian. O echipă austriacă egală a Suediei în prima etapă și care evident se gândește la turneul final european de peste doi ani.

Totul trebuie luat pas cu pas. Reconstrucția echipei naționale trebuie să meargă din aproape în aproape. Avem un schelet de jucători cu care se poate lucra în regim de performanță. Ioniță, Gațcan, Picușciac, Epureanu, chiar Carp sau Ilie Cebanu, cunosc ce înseamnă rigorile fotbalului mare. Important este ca Alexandru Kurteyan să le găsească tuturor declicul necesar de a juca sub culorile naționalei la fel de bine cum o fac la echipele de club.

Kurteyan este într-o postură ingrată. El va trebui să inventeze efectiv niște jucători noi, care să suplinească petele albe din echipă. Kurteyan are nevoie de determinare și de muncă asiduă, până la epuizare. Dintr-un fotbal intern sec, fără veleități extraordinare, Kurteyan va trebui să ochească jucătorii cu potențial și să îi șlefuiască.

Nu va fi ușor, iar publicul trebuie să îl crediteze cu timp și cu bunăvoință. Kurteyan amestecă acum cărțile, pentru a etala asul din mânecă în viitoarea campanie preliminară continentală. Miza noastră este să ajungem la Euro 2020 și, îndrăznesc să lungesc prognoza, la Mondialul din 2030. Ce frumos ar fi! La împlinirea a 100 de ani de la prima ediție a Campionatului Mondial, turneul final să fie onorat cu prezența și de Moldova.

Nu e doar un vis utopic, ci mai degrabă o gândire avangardistă, care dorește binele fotbalului moldovenesc. În lume, fotbalul s-a stratificat deosebit de bine, iar acum e foarte greu să pătrunzi spre etajele superioare. De aceea vreau să îi urez lui Kurteyan un mandat lung, chiar dacă acesta va începe cu un eșec împotriva Austriei.

Să vă mai spun ceva! Sunt convins că Moldova va evolua mult mai bine în deplasarea de la Moscova, decât acasă cu Austria. Nu mă întrebați motivele, deoarece în afară de cele istorice, mizez și pe o omogenitate crescută și, implicit relații de joc mai bine închegate. Rușii sunt și ei hulpavi după o victorie eclatantă, mai ales că inaugurează cu noi, pentru echipa națională, superba Otkryte Arena. Sunt convins că vor fi nemiloși în teren, dar știu, de asemenea, că nu vor deborda de fantezie. Poate că la Moscova chiar vom fi capabili de un rezultat-surpriză.

Subliniez încă odată concluzia. Kurteyan are nevoie de liniște și de timp. Mai are nevoie de sprijinul necondiționat al cluburilor de pe plan intern. Poate, de ce nu, de crearea unei selecționate naționale de speranțe, care să joace în regim de echipă de club, în Divizia Națională. Voi dezbate acest subiect altă dată.

Deocamdată ne pregătim de Austria și Rusia.