arturNu puteam să nu abordez subiectul ardent pentru întreaga presă din țară. Artur Ioniță este primul jucător moldovean din istorie care a jucat în Serie A, puternicul campionat italian de fotbal. Iar Artur nu s-a oprit aici, ci a mers mai departe și a spart gheața abia la a doua apariție în tricoul Veronei. Aseară, aproape de miezul nopții, Verona s-a impus pe terenul celor de la Torino, cu 1-0, în etapa a treia din Serie A.

Meciul a fost relativ echilibrat, cu un plus parcă pentru gazdele torineze, echipă cu pretenții de cupe europene. Până când în repriza secundă a intrat pe teren acest necunoscut cu numărul 23 pe tricou, venit dintr-o țară de care majoritatea italienilor au auzit așa în treacăt. Artur Ioniță a luat un balon în minutul 66 de lângă tușa dreaptă, a driblat doi adversari și, cu toate că avea în spate un fotbalist torinez, a șutat necruțător cu stângul de la marginea careului. Cu toată opoziția goal-keeper-ului gazdă, mingea s-a dus în plasă.

A fost până la urmă unicul gol al meciului în care comentatorii ruși l-au comparat pe Ioniță cu fostul star milanez Gattuso. Verona, ca să fim drepți, a avut ceva noroc pe finalul meciului, când iureșul gazdelor i-a făcut pe aceștia să irosească un penalti în minutul 88 și să le fie anulat un gol pe motiv de ofsaid în prelungiri. Dar, după cum se știe, norocul ține cu cei puternici, iar Artur a demonstrat că face parte din această categorie.

Îl cunosc pe Artur de ceva timp și știu că este un băiat simplu, fără fițe și aere de vedetă. Mai știu și că e un om care spune ceea ce gândește, fără a încerca să își ajusteze în vreun fel imaginea. Așa că opera sa din teren a continuat după aceea, la declarațiile de presă. Pentru că și aici e un învățământ care trebuie să îl tragem din lumea occidentală. Un meci, un spectacol, nu se încheie odată cu ultimul fluier. El are prelungiri obligatorii pentru presă, sponsor, public, după ce ai făcut dușul revigorant. Dar nu despre asta vorbim acum…

Ioniță a declarat pentru Gazzetta dello Sport că dedică acest gol tatălui său, căruia îi va dărui și tricoul în care a marcat golul de aseară. Fără să își dea seama, deci natural, Ioniță a făcut un gest de o rară noblețe. El a recunoscut meritele familiei în progresul său fotbalistic și uman, iar atitudinea sa sper să devină un laitmotiv pentru toți tinerii. Golul lui Ioniță ar trebui să ne descătușeze pe toți și să ne facă să credem că, după cum spunea Napoleon Bonaparte, ”bastonul de mareșal poate fi în ranița oricărui soldat”. Și noi avem valoare, și noi putem fi utili, iar Artur Ioniță nu este decât un exponent valorificat.

Verona, cu Artur deocamdată pe banca de rezerve, e neînvinsă în trei meciuri în Cizmă. Cu 7 puncte, Verona este pe locul 3, după granzii AS Roma și Juventus, care au acumulat câte 9 puncte.

Fotografia atașată am furat-o de pe site-ul oficial al Gazzetta dello Sport, adică www.gazzetta.it. Îi menționez însă la bile negre pe confrații din Peninsulă, care în prezentarea lui Artur au făcut o ditamai gafa, spunând că Artur vorbește șase limbi, printre care moldovenește și românește.

Băieții din redacția prestigioasei publicații nu au aflat încă de un fapt atât de banal, că românește și moldovenește, din punct de vedere lingvistic, înseamnă același lucru.

Altfel înseamnă că eu nu vorbesc moldovenește, cum nici Artur nu știe românește. Dar ne înțelegem de minune, folosind același vocabular.

Cartellino giallo fratelli…