Mergi prin casă, intri în baie, dai de robinetul ce picură și picură, și picură. Ai nevoie de ciorapi, tragi, mânerul nu mai e prins ferm de sertar. Bagi picioarele în craci, ridici pantalonii până sus, închizi și ultimul bumb, care vezi că se mai ține într-un rând de ață.

Pe noptieră o carte deschisă, demult. În calculator sute de fotografii aruncate toate în aceeași mapă. La mașină trebuie schimbat rulmentul din spate. A ars becul în coridor. Așa și nu m-am văzut cu Tolea. Și de o lună îmi promit să încep a merge regulat la bazin.

Toate sunt chestii cu care poți trăi, luni și ani la rând, fără prea mari riscuri sau chiar disconfort.


Fericirea se găsește în detalii, dacă știi să le observi, dacă știi să le prețuiești.

Odată, două ori pe an, când ne luăm două săptămâni concediu încercăm să plecăm cât mai departe, la mare, la munte, în orașe cu zgârie-nori sau cu străduțe șablonate, înconjurate de iarbă verde și căsuțe ca și găzduite de cei șapte pitici. Plecăm ca să lăsăm totul în urmă, să uităm de serviciu, de rutină, de casă. Și e bine. Mulți avem doar 2-3 săptămâni de odihnă și așa și o folosim, în cel mai bun caz, vor zice cei care nici nu pot ieși din țară. Și bine zic.


În restul anului, ai de afacere cu tot mărunțușul ce te înconjoară și la mine în cap des sună cuvintele ”dacă aș avea un mic concediu”.

Dacă aș avea un mic concediu, aș merge toamna la părinți acasă cel puțin pe 3-4 zile, măcar când se face vinul, să aduc poama, să o dau la „drobilcă”, când i-a veni timpul să o storc la teasc, să spălăm poloboacele, să scurgem cu tata vinul în beci. Dacă aș avea timp, să sap în grădină, să despic lemnele ce stau în ogradă.la poama

Dacă aș avea un mic concediu, aș cumpăra un sistem nou de scurgere a apei la toaletă. Mi-aș coase ciorapii cu gaură la degetul mare, că urăsc să-i arunc din așa cauze minore, aș spăla plita de gaz, aș curăți și aș unge toate piesele la bicicletă și aș merge să-mi iau un set nou de haine pentru ea, că cel vechi are vreo 6 ani, mama măsei.

Trebuie să mă văd cu o mână de oameni, prin Chișinău și alte părți. Aș merge la rude în Răscăieții Noi, la Nistru, să bem unul alb și să prindem raci. Aș merge iar la fostul profesor de română, ce acum stă în Cimișlia. Și neapărat să-mi văd finuțul Andrieș, pe care încă nu l-am felicitat direct cu ziua de naștere, iar cadoul așa și stă la mine pe dulap.

Dacă aș avea un mic concediu, aș face ordine în muzica de pe comp, poate că aș șterge-o de tot, fiindcă acum totul este online și nu are rost să țin ocupat spațiul pe hard. M-aș uita la fotografiile de ani vechime, iar la Ștefan Vodă, după ce vom scurge vinul, ași răsfoi albumul cu fotografiile de hârtie, de la grădiniță și de la școală. La urma urmei aș termina articolul început acum trei săptămâni în urmă, despre cum trece timpul și cum îmbătrânim încetișor, frumos, neobservat.

Dacă aș avea un mic concediu, aș lucra de plăcere, nu din grabă. Mi-aș face fișiere normale cu informația despre campaniile ce urmează să fie lansate sau unul cu cheltuieli și venituri. Aș face curat în birou și planuri pe 2015.


În câteva zile libere aș putea termina două cărți începute una cu vreo șase luni alta cu o lună în urmă.

Aș organiza poate un nou training pe Digital Marketing. Aș cumpăra vopsele și hârtie. Aș sculpta cu cuțitul în lemn.

Aș merge la dentist, mi-aș reface un tatuaj.

În mai multe concedii mici aș merge la Orheiul Veci, Mileștii Mici, Țâpova, Curchi, Costești, Delta Dunării, Prutul de Jos, în Codri, în vale pe Nistru, 100 de movile, la Molovata la Milena, beciurile Cricova, hanuri, rezervații, peșteri, mănăstiri, dealuri și câmpii, lacuri și izvoare.

Dacă aș avea un mic concediu aș planifica unul mare. Poate mi-aș permite o beție. Aș sta mai mult cu fratele.


S-ar putea ca totul să fie o scuză și simplu prost gestionez timpul. Desigur totul se reduce la priorități și nu tot timpul sunt corect distribuite. Fiecare își definește „corectitudinea” sa. Dar s-ar putea că simplu am nevoie de un mic concediu, să mai meditez asupra subiectului, să fac un plan pentru o mai bună gestionare a timpului 😉

[foto de Ion Vasilică]

~ Urmărește pagina “..mai mult emoții, decât cuvinte.” pe Facebook ~