Pe mine uneori mă rupe să fac fapte bune. Cel mai probabil din egoism, că eu aşa am citit: oamenii care-i ajută pe alţii o fac pentru orgoliul propriu (cu mici excepţii). Nu mă supără etichetarea, mai ales că în final rezultă doi oameni fericiţi, cel care a făcut o faptă bună şi cel care a primit ajutorul/susţinerea.

Mă supără, de obicei, faptul că nu ai pe cine ajuta. Vrei să ajuţi un om bun, care merită, în care crezi şi ştii că se va bucura de gest, dar nu găsesc aşa oameni.

O să-mi spuneţi că sunt o mulţime de oameni săraci, bătuţi de soartă, care au nevoie de ajutor. Şi am să vă dau dreptate. Ţărăncuţa Veselă a scris un articol pertinent de impertinent la această temă. În primă lectură m-am revoltat tare, până am ajuns să dau cu nasul… Şi m-am convins câtă dreptate a avut. Totuşi, continui să sper că nu-s toţi aşa…

De obicei, îmi place eu să aleg oamenii pe care-i susţin şi nu ajut cu „Like & Share” decât dacă cred în ce spun/fac. Concursuri Miss, topuri sexy, nuştiuce proiecte cu daruri gratuite – nu mizaţi pe mine. Astea-s nimicuri. Eu prefer scopurile nobile.

Iată un exemplu: un om a decis să…

Continuare articol…