O, a fost elev și…

Am trecut prin trei școli, una mai bună decât alta, deși, după chip și asemănare erau toate licee. Nu licee private, ci școli publice. Ca tot elevul încadrat în sistemul educațional, am plătit și eu, добровольно- принудительно, fondul școlii, fondul clasei, taxe de intrare și multe altele.

Au trecut 15 ani de când am absolvit școala, dar subiectul taxelor plătite în fondul școlii și transparența acestora este unul care încă mă preocupă, exact cum îi preocupă azi pe mulți părinți și elevi.

Se dă: un buget și o educație

Datele problemei:

Buget limitat pentru educație;

Dorință mare de a le da copiilor condiții și studii bune.

Răspuns: Crearea fundației.

Despre crearea și organizarea fundațiilor, știe toată lumea: Ministerul Educației, jurnaliștii, părinții, elevii și mulți alții. Toți o acceptă „ca formă și ca conținut”, pentru că aceasta este cea mai optimă variantă în condițiile problemei bine știute. Atât timp cât pentru educație se alocă doar 8,4 % din PIB, iar părinții sunt de acord să facă tot posibilul și uneori imposibilul, pentru ca copiii să aibă „di tăti”, vorba cântecului, atât timp vor exista fundațiile.

Despre taxă și costuri ascunse

Atunci când partea narativă și emotivă iau cote înalte, e timpul să vorbească cifrele. Astăzi, discutând cu mai mulți tineri ce își fac studiile atât la liceele din Chișinău, cât și din Bălți sau Orhei, am încercat, împreună cu ei, să estimez care sunt taxele …

Continuare pe Bloguvern