Iată am ajuns (cu bine parcă) și la ultima parte a trilogiei. Reacții sunt multe, păreri împărțite, taberele și mai bine delimitate cromatic, că doar n-or fi culori complimentare de pomană: oranj și violet. Din fericire nu am tangențe cu niciuna dintre cele două companii, respectiv nu iau ATÂT de personal disputele și altercațiile dintre ei… Pe mine chiar mă amuză aceste infantilisme și chiar dacă nu le aprob, sunt curioasă să văd cum vor evolua lucrurile…


Spotul 1 >>> Spotul 2 >>> Spotul 3

Spoturile „Moldcell” au acel ceva fresh care cucereşte. N-am mai întâlnit această abordare în nici un spot până acum şi cu asta m-au impresionat. Sunt spoturi haioase, memorabile şi curajoase în acelaşi timp. Au riscat mult când au decis să deconspire bucătăria publicităţii, dar pe mine asta m-a vrăjit.

Şi muzica a ajutat foarte mult. Indiferent ce se cântă acolo, melodia-ţi sună toată ziua-n cap. Formidable sau fort minable cui dracu’-i mai pasă de versuri dacă piesa prinde la public? Sau poate „Orange” și-a „uitat” versurile de anul trecut? „At a hundred lies a minute”? Zic să nu ne aninăm de cuvinte ( la propriu), pentru că versurile sunt irelevante în publicitate.

De rău: Prea multă vorbărie la final. Mai bine zis, jumătate de spot e cu text şi oferte, şi iar text, şi iar oferte, şi bonus, şi plus, şi, şi… Eu sunt client. Nerăbdător. Tot ce vreau e…

Citește mai departe „Despre spoturile Moldcell: asta-i frumos, dar nu-i adevărat”!