Scriu acest articol doar pentru a-l avea în colecție. Știu că nu voi surprinde pe nimeni cu el și că s-a vorbit la greu despre plusuri (dacă sunt) și minusurile acestei campanii, deci nu vă așteptați la nimic ȘOCANT, EXCLUSIV, sau ÎN PREMIERĂ!

Partea bună a campaniei este echipa care și-a făcut foarte bine treaba! Aproape perfect, dacă nu ar fi mici detalii care se văd cu ochiul liber și se cer „retușate” sau cel puțin luate în considerație pe viitor:

1. Compania „Nefis” nu e la prima abatere, deci e clar că nu are nicio problemă cu plagiatul, deși, eu știam că turcii țin foarte mult la reputație și la imagine… Chiar mă întreb, cui i-o fi venit „ideea”?

2. Fotograful – un alt personaj plin de sine ce refuză vehement orice gen de critică, fie ea de la profesioniști sau de la oameni de rând. Mai mult, consideră absolut normal să preiei în întregime o idee deja elaborată și s-o faci „mai bună” după spusele lui, deși nu văd prin ce e mai bună…

3. Make-up artistul – care pur și simplu a realizat machiajele așa cum i-a cerut clientul. Atât. S-au găsit alții mai avizați să se dea cu părerea… Ce pot să zic: un pic mai multă modestie nu strică, totuși, nimănui…

Partea proastă:
1.
Ideea e plagiată cap-coadă și nu există niciun argument ce ar justifica acțiunile companiei „Nefis” care este până la urmă unica responsabilă de rezultatul final, pentru că l-a aprobat (nu fotograful, nu designerul și nici măcar omu’ cu ideea…);

2. Ideea e realizată prost pentru că arată fals. Am gustat biscuiții, și efectiv n-ai cum să-ți înșiri ciocolată topită pe buze nici măcar în condiții de vară toridă căci tot nisipoși și uscați sunt;

3. Cică e o adaptare îmbunătățită a reclamei de acu’ zece ani. Hai să vedem…

Continuare articol…