images Suntem într-o perioadă în care putem să tragem câteva concluzii cu privire la relaţiile Republicii Moldova cu Federaţia Rusă. Dacă cineva mai crede că Federaţia Rusă este prietenul Republicii Moldova, atunci cu părere de rău îl las să se judece pe sine însuşi.

Mai întâi de toate, haideţi să facem o agendă a ameninţărilor şi măsurilor întreprinse de administraţia Federaţiei Ruse vizând Republica Moldova:

1. Vizita lui Dmitrii Rogozin de la începutul lui septembrie (care s-a soldat cu un eşec total!)

Iurie Leancă a acceptat cu greutate întâlnirea cu reprezentantul lui Vladimir Putin. Deşi presa vehiculează fără argumente că au fost purtate discuţii emoţionante pe subiecte strategice precum politica energetică, eu unul nu îl văd pe prim-ministru discutând pe subiecte de interes major în postura de păpuşă.  Ameninţarea „sperăm că nu veţi îngheţa la iarnă” s-a soldat cu o eroare fatală.

2. Mai nou, Ghenadi Onişcenko, şeful Rospotrebnadzor impune embargou Moldovei privind importurile de vin, sub pretextul că acestea ar fi necalitative, precizând că acesta va fi menţinut atâta timp cât autorităţile din ţara  noastră nu vor lua măsuri concrete în ceea ce priveşte calitatea producţiei exportate.

Ok. Am înţeles, până acum acest lucru nu se putea de făcut, trebuia de aşteptat numaidecât apropierea de Summit-ul de la Vilnius. Sigur acesta este un atac politic din partea administraţiei  ruse, însă şi acest caz s-a soldat cu un eşec. De ce?  Ministrul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Vasile Bumacov, a calificat intenţiile Rospotrebnadzor-ului drept „acţiuni vădit politice”, refuzând să le comenteze.

3. Transnistria – punctul de ultimă instanţă a reprezentanţilor Federaţiei Ruse care au vizitat Republica Moldova, începând cu luna septembrie a anului curent. Rogozin a urmat ruta Chişinău – Tiraspol, iar patriarhul Chiril a respectat-o consecvent. Nu e deloc o întâmplare.

Cazul Varniţa. În perioada 10-16 iunie, liderul regiunii separatiste, Evgheni Şevciuk  promulgă unilateral o „lege cu privire la frontiera de stat”, prin care se trasează graniţele Transnistriei. Documentul precizează că „frontiera de stat nu poate fi schimbată de ţările vecine în mod unilateral”, în cazul nostru acestea fiind Ucraina, care nu are nici un interes în regiune, fiind aservită Moscovei, şi Republica Moldova, care este atacată direct prin această precizare, urmând să sufere pierderi teritoriale prin însăşi natura documentului, care stipulează alipirea satului Varniţa şi a regiunii înconjurătoare la Transnistria, adică, exact a locului care era să producă o nouă Georgie în urmă cu nici două luni.

Întrebarea destul de logică ce ar putea fi pusă este: De ce? Sau, mai bine, de ce acum?

Această regiune este moartă din punct de vedere economic, şi dacă va fi în continuare ghidată de Federaţia Rusă va fi catastrofal pentru oamenii de acolo. Donaţiile aparent prietenoase ale Moscovei spre Tiraspul nu mai sunt suficiente pentru a întreţine acestă regiune. La moment, cifrele oficiale arată că 75% din bugetul regiunii separatiste este asigurat din „donaţiile” Federaţiei Ruse şi ale altor entităţi clientelare Moscovei, celelalte 25% sunt venituri obţinute din exporturi, care, în contextul economic actual, se află într-o scădere accentuată.

Este lesne de înteles că, în această situaţie, Tiraspolul poate încearca să se extindă cu exporturile în zona Comunităţii Statelor Independente, succesorul economic al URSS-ului, şi înspre alte regiuni separatiste cum ar fi Abhazia sau Osetia de Sud, însă aceasta este calea sigură către falimentul statului, întrucât niciuna dintre aceste ţări nu este interesată şi nu are puterea să crească nivelul de cooperare economică.

Guvernarea părţii moldoveneşti nu tace.  Deşi, initial, după declaraţiile lui Rogozin nici unul din liderii actualei coaliţii pro-europene nu a ieşit cu declaraţii, aceasta mă duce către un singur gând: Rogozin a plecat cu capul în jos acasă, ameninţările sale nu au avut succes, respectiv de a face senzaţie în mass-media noastră „independentă” s-a mers după principiul: „Dacă tăceai, filosof rămâneai”.

În cazul Onişcenko, premierul Iurie Leancă a convocat în dimineaţa zilei de 11 septembrie o şedinţă de lucru la care au participat miniştrii şi responsabilii din ministerele Agriculturii, Economiei şi Afacerilor Externe. S-a instituit grupul de experţi moldoveni  care este gata să se deplaseze în orice moment la Moscova pentru consultări, Leancă precizând că „dacă este vorba strict de calitatea produselor, vom face tot posibilul pentru a găsi soluţiile”.

Liderii partidelor de la guvernare îşi menţin poziţia programului de guvernare privind apropierea de Uniunea Europeană. Unul dintre ei, Vlad Filat, accentuează ferm poziţia autorităţilor moldoveneşti:  „Opţiunea Republicii Moldova este fermă şi fără de alternativă. Ea ţine de integrarea în marea familie europeană. Suntem pe ultima sută de metri ca să avem şi rezultat în acest proces”.  O declaraţie şi mai recentă întru susţinerea producărilor de vin moldovesc care accentuează şi mai clar poziţia actualei coaliţii: „Dacă eşti european – consumă vinuri şi fructe moldoveneşti

Liderii ţărilor membre ale Uniunii Europene au luat act de ameninţările Federaţiei Ruse exercitate statelor din Parteneriatul Estic:

1.  Miniştrii de Externe român şi polonez, Titus Corlăţean şi Radosław Sikorski, au cerut comercianţilor românil şi europeni să sprijine Republica Moldova prin cumpărarea de vin moldovenesc, după boicotul anunţat de Federaţia Rusă.

2. Preşedintele României, Traian Băsescu, într-o discuţie telefonică cu Preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, a promis că va acţiona pentru creşterea substanţială a importurilor de vinuri şi alte produse agricole din Republica Moldova, ca urmare a deciziei recente a Federaţiei Ruse de a sista importul de vinuri moldoveneşti.

3. Stephan Fule, comisarului european pentru Extindere şi Politica de Vecinătate, declară necondiţionat că ”Uniunea Europeană îi va susţine şi îi va apăra pe cei neîndretăţiţi

4. Mai nou, apare „efectul de bumerang”: Uniunea Europeană ar pune pune interdicţii produselor ruseşti pe piaţa europeană, în cazul continuării exercitării presiunilor economice asupra Ucrainei şi Republicii Moldova. Tot ca replică, Comisia Europeană este gata să accelereze semnarea acordurilor de asociere cu Georgia şi Republica Moldova, făcând anumite excepţii.

Direcţia Republicii Moldova este clar trasată- integrarea în Uniunea Europeană. Chiar dacă ameniniţările din partea Rusiei persistă şi vor creşte cu cât ce ne vom apropia de luna noiembrie, Republica Moldova va adera cu siguranţă la ZLSAC (Zona de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător), lucru care va modifica substanţial condiţiile acordurilor comerciale chiar şi cu Rusia.

Pe termen scurt, dacă e să urmăm ipotezei privind impunerea emgargourilor către piaţa din Federaţia Rusă, atunci cu siguranţă ar trebui să ne aşteptăm şi la altele de acest gen: fructe, legume, conserve etc. Însă, cu siguranţă, Uniunea Europeană va beneficia de pe urma embargoului impus Republicii Moldova şi invers.

PS: În final, aş dori să vă descreţesc frunţile cu un banc:

Un moldovean şi un rus sparg o bancă, după care împart prada. Rusul: cum împărţim banii, frăţeşte, sau în două? Moldoveanul: pe din două, că fraţi am mai fost!