dimitrie cantemir si stefan cel mare“Noi, moldovenii, la fel ne spunem români, iar limbii noastre nu dacică, nici moldovenească, ci românească” (D. Cantemir)

De la Ștefan cel Mare, la… Cantemir

Odată cu venirea comuniștilor la guvernare, Ștefan cel Mare a devenit simbol istoric atotprezent pentru Republica Moldova. Din 2000 încoace, prin republica noastră totul se învârte în jurul crucii domnitorului. Pornind de la mirii și miresele care se perindă săptămânal pe la picioarele sale din centrul Chișinăului, continuând cu înaltele fețe care ne vizitează și îi depun flori și terminând cu politicienii sau protestatarii de orice culoare, Ștefan rămâne a fi împăciuitorul tuturor. Într-un cuvânt, în R. Moldova, Ștefan, Ștefan domn cel Mare, a devenit reperul nostru patriotic major.

Ce mai contează că e înmormântat în România?! Că toate mănăstirile ctitorite de el sau capitalele importante ale Moldovei istorice se află în dreapta Prutului și niciuna în actuala R. Moldova?

Și așa cum confuziile istorice sunt sport național pentru guvernanții de la Chișinău, foști sau actuali, pentru moldovenii din stânga Prutului Ștefan a ajuns cel mai mare moldovean al tuturor timpurilor. Puțini știu însă că într-un sondaj național din România Ștefan cel Mare a fost declarat „cel mai mare român al tuturor timpurilor”, dar și mai puțini sunt cei care vor să cunoască faptul că voievodul a fost canoninzat de către Biserica Ortodoxă Română, și nu de cea rusă, de care aparține Republica Moldova în majoritate.

Nu contează. Important e că Ștefan e „al nostru” și punctum.

Să avem și noi domnitorul nostru!

Și dacă guvernarea comunistă avea simbolul ei, adică pe marele Șefan, mai nou, și actuala guvernare numită pro-europeană de la Chișinău îl vrea pe al ei. Mai marii noștri și-au găsit și ei un simbol. Unul pe măsură, mai european, în acord cu tendințele programului de guvernare cu care ne tot ung ochii de câțiva ani încoace. „Mascota” aleasă – nimeni altul decât Dimitrie Cantemir, pe care au și început să-l privatizeze după bunul plac.

Știrea care a trecut cam neobservată pe la noi spune că în cadrul unei întrevederi avute cu ambasadorul Federaţiei Ruse în Republica Moldova, Farit Mukhametshin, noul ministru al Culturii, democrata Monica Babuc și-a permis să stabilească instalarea monumentul domnitorului pe teritoriul Muzeului-rezervaţie de Stat „Ţariţino“ din oraşul Moscova, Rusia. „Părţile s-au angajat ca să depună toate eforturile pentru finalizarea acestui proiect până la sfârşitul anului”, scrie presa autohtonă.

Părțile sunt, ați ghicit, Rusia și Republica Moldova!

Scurt istoric

Născut la Silișteni, în județul Fălciu, în prezent Vaslui, teritoriul României de azi, într-o familie boierească, Dimitrie Cantemir a fost domn al Moldovei Românești și unul dintre marii cărturari ai vremii. Crescut la Constantinopol până în 1710, când este numit domnitor de către Poarta Otomană, la nici un an, Cantemir încheie la Lutsk un tratat secret cu Petru I și pornește război împotriva turcilor. La Stănilești, lângă Fălciu, oștile moldo-rusești au fost înfrânte, iar țarul a fugit în Rusia, luându-l și pe domnul Moldovei. D. Cantemir a murit în 1723 și a fost înmormântat la biserica din Dimitrovka (Rusia). La solicitarea marelui diplomat Nicolae Titulescu, osemintele sale au fost date de autoritățile URSS României în 1935 și depuse la Biserica Trei Ierarhi din Iași, unde se află și astăzi.

Al cui este Cantemir?

Așadar, în ciuda faptului că Dimitrie Cantemir s-a născut pe teritoriul României de astăzi și că în 1935 URSS-ul a transmis României osemintele domnitorului – și nu fostei RASSM Moldovenească, la Tiraspol, de exemplu!!! -, guvernarea europeană pretinde că Dimitrie Cantemir este numai și numai al moldovenilor. Iar prin vocea ministrului Culturii, Monica Babuc, Chișinăul s-a apucat să „gestioneze” după bunul plac imaginea post-mortem a lui Dimitri Cantemir.

Fără niciun fel de invitație și consultări cu partea română, de parcă România nu mai are niciun rol în istorie după apariția pe hartă a republicii noastre, iată că moldovenii de la Chișinău îl revendică pe Cantemir după bunul plac. De la începutul lui 2014, Cantemir va fi moldovean cu acte în regulă (sau moldo-rus?). Același Dimitrie Cantemir care scria în ultima sa operă – “Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor” următoarele: “Noi, moldovenii, la fel ne spunem români, iar limbii noastre nu dacică, nici moldovenească, ci românească. Iar daca aceste neamuri n-ar fi la obârșia lor români, cum, mă rog, ar fi putut să-și ia, prin minciună, și numele, și limba românilor?…”

Spre Europa, pe urmele lui Voronin

Că moldoveniştii radicali, voroniștii, dodonișii, rusofonii şi alte minorităţi aliate lor nu vor să recunoască adevărul istoric nu e de mirare, dar că actuala coaliție de guvernare calcă pe urmele comuniștilor ridică un mare semn de întrebare și de îngrijorare! Să ne amintim de gestul fostului președinte Vladimir Voronin care anunța, pe 26 februarie 2008, la Moscova, că „autorităţile moldovenești intenţionează să ofere în dar părţii ruse monumentul lui Dimitrie Cantemir, care urmează să fie înălţat pe teritoriul Muzeului-rezervaţie „Èšariţâno” din Moscova”.

Nu a mai ajuns Voronin să-și ducă la împlinire planul pentru că a venit aprilie 2009… Noroc cu Coaliția europeană, care ne conduce astăzi, că rămânea „moldo-rusul” Dimitrie Cantemir fără monument!

Cât despre România, să stea în banca ei, să ne dea cetățenii, burse, să ne facă gazoduct, lobby la Bruxelles, să ne dea ajutoare, să ne laude prin Europa, că de istorie ne ocupăm noi!

Și punctum.