creta/foto by stela popaCând am coborât din avion, abia de adia un vântuleț firav, iar soarele biciuia puternic insula. Din lateral, valurile se loveau zgomotos de pământul roșu, mai mult pleșuv.

Auzisem și citisem despre Creta încă din copilărie. Urmăream cu mare interes la TVM, la „Curcubeul fermecat”, povestea frumoasei Ariadna și a lui Teseu salvați din ghearele Minotaurului de firul fermecat… Citisem apoi legendele Olimpului cu sufletul la gură. Atunci, nici gând că voi ajunge vreodată în peștera unde s-a născut Zeus. Mai ales în luna de miere!

Insula Miracolelor

creta zeus foto by stela popaCreta, această palmă grecească de pământ, sau „Insula Miracolelor” cum mai este supranumită, impresionează. „Trebuie descoperită”, ne-a spus ghidul de îndată ce am ajuns. L-am ascultat, dar nu am așteptat să ne-o descopere el, ci am explorat-o singuri.

Inițial îmi doream o lună de miere cu all inclusive, cafea la pat și marea la picioare, dar… aș! Am rezistat acestor mici plăceri o zi, două, trei, după care am lăsat leneveala la o parte și am pornit să cercetăm mica-marea insulă.

Am închiriat o mașină și am traversat întinderile cât ne-a poftit sufletul. În sus și în jos, în lung și în lat. De la Agios Nikolaos, pe care, dacă îl urmărești de pe crestele munților din preajmă, priveliștea te lasă mut de uimire, prin Heraklion, capitala insulei, pe munți și pe malul mării.

insula creta foto bu stela popaToate orășelele de pe coastă te uimesc prin farmecul lor aparte. Sunt mici, cochete și concepute parcă anume pentru odihnă. Priveliștea este minunată, unică, în felul ei.

creta vazuta de pe munti foto by stela popa

muntii cretei foto by stela popaNumai în Creta luna apare când soarele încă e bine de tot pe cer și numai în Creta am mâncat fructe de mare și caise atât de bune!

Adevărata Cretă este în munți și taverne

Cretanii sunt ospitalieri și mândri de originile lor. Unii chiar refuză să spună că sunt greci, cel puțin la început. E drept, însă, că drapelul Greciei, care se asortează așa de frumos cu cerul și marea, este arborat peste tot.

Dincolo de asta, atmosfera întreagă, arhitectura caselor și aerul clădirilor – totul este sută la sută greceasc. Albastrul, culoarea națională, abundă, dar nu deranjeză. Cât despre turiști, puzderie, în special… ruși. În multe locuri se vorbește, practic, în două limbi: greacă și rusă.

stela popa in cretaGrecii îi iubesc pe ruși. E și firesc! La câți vin acolo și la ce venit le aduc… Sunt însă și ruși care au văzut în Creta o sursă de a face business, paradoxal, dar tot pentru ai lor – afacerea cu blănuri!

Când privești pe o căldură de 37 de grade celsius la fotografiile cu tinerele îmbrăcate în șubele siberiene realizezi cât de grotesc poate ajunge comerțul în secolului XXI! Dar rușilor le place și… cumpără! Banii vorbesc.

Mă mai gândeam că rușii, prin turismul pe care îl fac în Europa, în condițiile actuale de criză, au mult mai multe argumente pentru europeni ca să primească liberalizarea vizelor înaintea noastră…

Nisip fin și apă ca oglinda

Să nu vă așteptați ca în Creta să găsiți plajele de la Miami Beach (nici măcar de la Mamaia!). Dimpotrivă. Piatră multă și nheraklion capitala cretei foto by stela popaisip puțin, de asta au parte turiștii pe malul Mediteranei de acolo. Dar, cum cine caută găsește, cu siguranță veți da și de plaje particulare bine amenajate, cu nisip fin și apă ca oglinda.

Nu stau să înșirui prea multe pentru că niciun text din lume nu ar putea descrie complet farmecul acelor locuri. Sigur, totul depinde însă de gust.

Dacă vreți intimitate și puțin exotism, aici e locul, dacă vreți altceva… mai căutați.

„În niciun caz însă la turci!”, ar spune un grec veritabil 🙂

agios nikolaos creta foto by stela popa