eseuri_64743Un creștin și un musulman se roagă împreună în Moschee… un creștin și un evreu se roagă împreună într-o Biserică Ortodoxă. Suna cam ciudat și neobișnuit, pentru că nici doctrina Islamică, nici cea Iudeică, nici cea Creștin-Ortodoxă nu agrează sau, din contra, condamnă astfel de practici. Dacă noi, oamenii, am privi religiile ca pe o practică de a-l găsi pe Dumnezeu, nu ne-ar fi teamă să împărtășim această căutare cu oamenii din alte religii. 

Am fost cea care am avut marea fericire de a mă afla aseară la o cină de Ramadan alături de femeile musulmane. La ora de rugăciune, curioase, m-au întrebat, tu cui te rogi? Mă rog lui Dumnezeu, i-am răspuns eu. Și cine este Isus Hristos, mă întreabă curioasă aceeași prietenă, chipul căreia era acoperit cu văl. Este Fiul lui Dumnezeu, i-am zis. S-ar fi așteptat să-i spun că este un profet, așa cum îl definește Islamul. S-a dezamăgit că nu îi împărtășesc credința? Deloc. Nu a încercat să mă convingă de contrariul, dar am mers împreună la rugăciune.

Chiar dacă avem în viziunea noastră doi dumnezei diferiți, până la urmă, ne-a cuprins Dumnezeul care este mai presus de noi, de religii și asta mi-a adus cea mai mare fericire, pentru că anume acest Dumnezeu poate să unească oamenii în Iubire și să ne ilumineze. Indiferent de credințele noastre, nu trebuie să uităm că suntem oameni, că avem aceleași trăiri și bucurii, că suntem creați nu de strâmtoarea unei religii în care majoritatea rămân captivi, dar de Dumnezeul Suprem.

Este minunat să simți iubirea unui prieten care, în pofida faptului că este evreu, musulman, protestant sau de o altă confesiune, se roagă pentru tine și este gata să poarte crucea ta, doar pentru ca tu să fii fericit, iertat și iubit. Oare câți dintre noi suntem pregătiți să facem acest pas, să ne creăm prieteni nu după convingerile religioase, să ne rugăm pentru frații și surorile noastre din alte religii, chiar dacă împărtășesc un alt Dumnezeu? A te autodepăși este o virtute, spre asta suntem chemați, dacă cu adevărat credem în iubirea supremă.

Rămâi dezamăgit doar atunci când frații și surorile din biserica ta sunt orbi și surzi, crezând că dacă mergi să săruți o icoană devii mai credincios sau când încercăm să-l punem pe Dumnezeu într-o cutie fără a-l fi descoperit.