cojonesnu-mi plac oamenii care se tem să greșească.

mi-am promis să critic mai puțin. e acel puțin care mi-l permit.

– Ce fac oamenii care sunt obsedați să nu greșească?
– Ei nu-și asumă responsabilități. Stau sebe’v’staronke și îl fac pe niznaiu.

– De ce acești oameni încearcă din răsputeri să nu dea greș?
– Fiindcă le pasă prea mult de părerea celor cu “opinie”. Se tem să se pozorască. Și bravo, ei nu se pozorăsc indeed.

– Cum funcționează asta în viață?
– Lucrezi cu o agenție sau coleg, sau whatever .. întrebi “când va fi gata?”. Niciodată nu vei primit un răspuns concret! Niciodată?
– De ce?
– Pentru că ei se tem ca șoricandrii că nu vor îndeplini termenii.
– De ce?
– Fiindcă nu au încredere în propriile puteri. Fiindcă nu au încredere în echipa cu care lucrează. Fiindcă nu au Cojones!
– Cum să lucrezi cu așa oameni?
– Da hren ee znaet..

Cu așa oameni nu e interesant nici să lucrezi, nici să prieteneși, nici să trăiești.

Prefer să am împrejur din cei care zic “Da, am să fac atunci.” și să falimenteze de vreo două ori. Important să se reducă la aceste două ori; nimănui nu-i plac loserii sau guralivii – altă extremă. Eu nu reușesc permanent să-mi țin Cuvântul, fiindcă trăiesc într-o lume de circumstanțe. Dar asta nu mă face să mă refuz de al oferi. Dimpotrivă, mă gândesc de 10 ori înainte de a promite cuiva ceva. Iar dacă am promis, rup coarnele dracului, dar să fie cum ne-am înțeles. Investesc mult în “cuvântul meu”, mi se pare cel mai de preț lucru pe care îl am.

Patetic vorbind, acești oameni nu vor să riște, nu vor să ridice capul, au să pășească doar pe urma altuia, unde știu că e uscat și Stabil, și pământul nu fuge de sub picioare.

Cu așa oameni e greu să formezi o familie. Fiindcă pentru ei orice ceartă e sfârșitul lumii, relația lor a dat greș! Cum așa?! Oamenii sunt două ființe vii, care gândesc diferit și faptul că ei se plac și trăiesc împreună nu-i face complice la orice idee sau acțiune. Succesul vine acolo unde conflictul este iertat și lecția învățată, nu ocolit cu noduri în gât.


Mergând pe stradă, am înțeles utopic că de fapt greșelile sunt o comoară mare pe care o am în această viață și lor le datorez foarte multe realizări.