Chiar și în condițiile actuale, Republica Moldova încă mai rămâne copilul preferat al Europei. Ceea ce nu înseamnă că nu am provocat destule nedumerii.

Oricâte prostii am fi făcut însă, europenii încă mai speră că politicienii de la Chișinău își vor mobiliza minimul de potențial intelectual și de gândire lucidă supraviețuite după suicidala păruială colectivă la care am asistat cu toții în ultimele luni.

Mesajele venite zilele acestea de la Bruxelles, dar și din alte capitale europene, indică asupra faptului că șansa europeană pe care o are Republica Moldova în acest an încă nu este ratată – trenul încă nu a plecat din gară, deși nici mult nu mai are. Ușa se va închide în momentul în care se va ajunge la varianta alegerilor anticipate. Nu se va închide definitiv. Dar pentru minim vreo 10 ani. În cel mai bun caz. Și atunci generația mea nu va mai dori să-și sacrifice și copiii pentru a pune pe picioare această nălucă de stat abandonat la marginea Europei, care nici nu trăiește, nici nu moare.

Și chiar dacă nu trebuie neglijat gradul de autonomie cu care partidele din Republica Moldova pot face prostii de capul lor, influența externă asupra situaţiei politice interne a fost şi rămâne mai mare decât se poate crede. Și se pare că zilele acestea are loc o puternică ofensivă externă pe două direcții diferite – pe de o parte, pentru a determina refacerea într-o nouă formulă a coaliției de guvernare pro-europene, de pe altă parte, pentru a forța un nou scenariu 1999 și o revenire la guvernare a unei majorități care ne va îndrepta glorios către un viitor din trecutul nostru eurasiatic.

Dintr-o lungă discuție pe care am avut-o zilele trecute cu un diplomat occidental am desprins faptul că în această perioadă europenii încearcă să pună în aplicare pârghia externă pentru a stabiliza criza şi a nu permite deraierea Republicii Moldova către evoluţii haotice trecând prin alegeri anticipate, cu consecințe imprevizibile pentru viaţa politică internă şi perspectivele europene ale țării.

Alegerile anticipate, spunea interlocutorul meu, sunt cea mai nedorită evoluție, pentru că astfel se pierde mult timp și în viitorul Parlament vor ajunge cel mai probabil aceleași componente. Iar în cazul fericit în care comuniștii nu vor avea o majoritate de peste 51 de mandate (lucru foarte probabil, în lumina ultimilor date sociologice), aceleași trei formațiuni vor ajunge, din nou, să negocieze aceeași coaliție.

Perspectivele europene ale Republicii Moldova nu vor fi anulate, m-a asigurat interlocutorul meu, mai ales că cetățenii moldoveni par să fie profund atașați de spațiul european (a se vedea unde își trimit copiii la studii și unde merg la odihnă), dar scenariul în care aceste perspective europene s-ar putea re-materializa abia în vreo 20 de ani ar deveni unul optimist.

De asemenea, interlocutorul meu mi-a atras atenția asupra exagerării valorii de simbol atribuite summitului Parteneriatului Estic de la Vilnius. Viziunea în care Vilniusul ar fi trebuit să devină un fel de Rubicon care va fi însemnat o victorie absolută a cursului european pentru Republica Moldova prin semnarea Acordului de asociere a fost una foarte motivantă pentru societate și guvernare. Însă acum riscă să sa facă în așa fel încât o de facto victorie să fie percepută drept un eșec. Parafarea Acordului de asociere cu UE este un moment important în sine care înseamnă că partea cea mai dificilă – negocierile – a fost finalizată, iar semnarea oficială e doar o chestiune de timp și de finalizare a unor proceduri birocratice.

Sper din suflet că ultimele date sociologice, care nu au devenit încă publice dar deja i-au scos pe comuniști în stradă pentru a forța anticipatele, vor constitui un duș rece pentru partidele din coaliție. Vor pierde nu atât ei, cât noi, cei trei milioane de ostatici a unei dezgustătoare ”razborci” dintre două clanuri care doresc distrugerea reciprocă și cât mai multă pradă de război.

Câți dintre noi nu s-au gândit în această perioadă că merită o viață mai bună și că ar dori să evadeze din acest bardak colectiv pentru a nu mai fi monedă de schimb și teren de distracție pentru … unii…?

Vorba unui admirabil comentariu de pe FB: ”Cortina cade. Spectatorii se împrăștie prin Europa…”. Adică cei cu opțiune europeană.

Și să nu vă faceți iluzii că vom veni la alegeri!