Statutul comuniștilor de bumerang al lui Filat împotriva propriilor colegi de Alianță a fost consfințit ieri, în urma retragerii încrederii prim-vicepreședintelui Parlamentului, Plahotniuc. Nu e prima dată, doar că de data asta s-a făcut mult mai mult caz, chiar dacă, în mod ironic, miza a fost mai mică, analizând prin prisma impactului instituțional asupra țintelor. Dacă în toamna lui 2011 a  fost demis ditamai directorul SIS, numit de PL, tot printr-un vot comun al PLDM și PCRM, atunci de data a fost desființată o funcție și așa dubioasă, născută dintr-un compromis pur politic și inutil pentru funcționarea instituțiilor democratice. În fond, Plahotniuc și PD nu pierd nici un avantaj, iar Filat se poate simți la fel de inconfortabil în postura de premier care poate fi interpelat de deputatul Plahotniuc.

Dar pentru că în republica noastră lucrurile se întâmplă mai degrabă informal (ca să nu zic ”pe sub masă”), întreaga epopee a ”luptei împotriva păpușarului” a durat mult, a fost enervantă și a mirosit urât pentru majoritatea cetățenilor, indiferent de orientarea lor politică. Treaba asta se explică prin faptul că la cât de prezent este Plahotniuc în toate domeniile, de la media și afaceri, până la justiție și societate civilă, nu există nici o posibilitate ca debarasarea de influența sa negativă să se producă rapid și curat, ca și cum ai scoate un plasture de pe o rană. Și mai e ceva: regula spune că orice acțiune publică trebuie ordonată astfel încât să producă puncte electorale, or campania politică trebuie să dureze de la instaurarea guvernului până la expirarea mandatului deputaților. Tocmai de aceea a fost construită toată această poveste (parțial reală, nu mă îndoiesc) despre necesitatea ”coborârii în poporul deputățesc” a lui Plahotniuc, înainte de a i se administra lovitura finală de către liberal-democrați, cu bumerangul comunist (aici îi băgăm și pe adjuncții lui Dodon, care tot comuniști vor rămâne, orice ar fi).

Filat și mașinăria sa propagandistică, care pe unde a funcționat bine, pe unde a mai clacat din cauza unor tineri membri postaci sau cu blog certați cu rațiunea și bunul-simț, i-au construit PLDM-ului imaginea de unic grup responsabil, care se mai și sacrifică de dragul integrării europene, atrăgându-și temporar oprobriul public ”pentru destrămarea AIE 2”, pentru ca mai apoi să-și resusciteze imaginea, după ce ”va prinde electoratul la minte” și va înțelege că mai bine e să votezi împotriva funcției unui coleg de alianță mafiot alături de comuniști, decât să-i tolerezi isprăvile. Bun, fie, dar cum rămâne cu mafioții inter-partinici, dintre care unii-s și miniștri și chiar din tabăra verde? De ei cine va avea grijă? O fi tot premierul Filat, cel care se sacrifică pentru integrarea europeană?

Și mai mizează pe ceva conducerea PLDM-ului: pe susținerea liderilor europeni, mai ales a celor din familia popularilor europeni. Nu cred și nu concep că înainte de a începe toată harababura cu desființarea funcției democratului, Filat nu s-a consultat și cu oficialii europeni care țin în priză republica, dar și cu ambasadorul SUA, un garant vital al partidelor pro-occidentale. Iar comportamentul premierului mă face să cred că acesta a și obținut acordul, fie și tacit, al acestora. Nu degeaba a lăsat expertul Nicu Popescu să se înțeleagă că e optimist în privința șanselor noastre europene, care ar crește dacă demersul inițiat de Filat ar da roade și nu vor apărea complicații neprevăzute.

În concluzie, acum 3 lucruri contează. Mai întâi, ca întâlnirea în format larg a liderilor celor 3 partide, cu președintele Timofti, alături de ambasadorii Schuebel și Moser să aibă loc. Mai apoi, ca Plahotniuc să facă pasul înapoi, atât formal, cât și informal, temperându-și avânturile de caracatiță de care înțeleg că e greu să se despartă. Și în fine, ca Timofti să-și respecte angajamentul de a nu accepta orice eventuală demitere propusă de Filat a miniștrilor PL și PD, girând un guvern minoritar PLDM susținut de maxim o treime din populație.

Între timp, PLDM va plăti politic urât de tot, pentru că a votat din nou alături de comuniști și pleava lor ”socialistă” din Parlament. Pentru că un bumerang se întoarce mereu, dar și pentru că PL și PD vor avea grijă ca acesta să se întoarcă.

Sursa tudorcojocariu.eu