Toată lumea știe că biserica încalcă legea prin evaziune fiscală grosolană, în valoare de milioane de euro, în urmă acumulărilor de pe la tot felul de ceremonii profanate de cei mai mulți dintre reprezentanții acesteia. Fiecare dintre noi a fost nevoit să dea mită, bacșiș, atenții (i.e. bani neimpozitați) clerului bisericii din RM sau România, sau altora, pentru ca aceștia să-și facă treaba pentru care sunt plătiți de stat, chiar dacă au statut legal de asociație obștească (RM), sau organizație non-guvernamentală (România). Fiecare dintre noi a cedat măcar odată-n viață în fața unui individ care îi șoptea mai mult sau mai puțin blând la ureche, suma care urmează a fi percepută pentru serviciile aferente botezului, cununiei, înmormântării, sfințirii sau orice altă procesiune ”care se cade” să fie făcută.

Și fiecare dintre noi a făcut-o măcar odată-n viață, fără să-și pună întrebarea cât de moral, etic, sincer sau chiar legal, este gestul său. Presați de privirile iscoditoare ale participanților la procesiune, sau de cele acuzatoare ale babelor-expert, bocitoare saupur și simplu ”consultante” în ale procesiunilor, apărute ca din senin oriunde se mișcă bani fără socoteală. Aici am ajuns treptat, din cauza ignoranței și toleranței noastre uneori oarbe, alteori pline de frică. Nu ne place să rupem rândurile, în loc să ”fim în rând cu lumea” sau ”să stricăm evenimentul”. Eu însumi am fost pus în asemenea situații și de fiecare dată clerul totuna a primit bani, doar că de la altcineva din preajmă, așa cum primesc lăutarii/muzîcanțîi de pe la nunți și botezuri.

Am urmărit recent un reportaj extrem de util, dar de al cărui impact mă îndoiesc, date fiind trăsăturile noastre descrise mai sus, despre schemele de evaziune fiscală a bisericii ortodoxe române; întrebându-mă oripilat cum ar arăta schemele bisericii ortodoxe moldave, condusă de un fsb-ist activ în persoana mitropolitului-general Nicolai Cantarean, așa-zis Vladimir. Apropo, între timp, șeful lui Cantarean, patriarhul moscovit Kiril, a criticat din nou Legea anti-discriminare, care ne-a adus mai aproape de civilizația europeană căreia îi aparținem doar cultural și geografic încă o vreme.

Mi-am zis că merită să vedeți și voi cum este tratată ONG-ul / SRL-ul / Agenția de turism Biserica (neimpozitată de stat), față de alte ONG-uri / SRL-uri / Agenții de turism (impozitate de stat), în România. Din câte cunosc, în RM e și mai grav, mai ales că noi nici nu avem o Asociație Secular-Umanistă decentă. N-avem nici surse media care să fcă investigații serioase privind evaziunile bisericii moldave. Iar de politicieni care s-ar interesa ce se întâmplă cu banii care merg la preoțime (salarii și alte avantaje) din banii contribuabililor sau cu taxele care nu se plătesc de biserica ce coordonează afaceri super-profitabile, nici nu mai vorbim, pentru că nu avem.

Vedeți, așadar, extrasele din reportaj:

Din banii adunați de pe urma taxelor și impozitelor pe care românii le plătesc anual, statul direcționează 540 de milioane de euro pentru finanțarea cultelor. Suma este egală cu 0, 4% din PIB.

Statul plăteşte salarii, impozite, asigurări de sănătate şi contribuţii sociale pentru aproximativ 46.000 de reprezentanţi ai cultelor – aproape 17.000 de preoţi, 19.000 aparţinând „personalului neclerical” şi 10.000 de profesori de religie, un număr aproximativ egal cu cel al medicilor din România. Fondurile bugetare alocate anual pentru plata preoţilor şi a celorlalţi reprezentanţi ai bisericilor sunt de aproximativ 750 milioane de lei. Prin comparaţie, aceşti bani ar permite: creşterea cu 60% a salariilor medicilor sau construirea, în numai doi ani, a unui spital regional de urgenţă, reabilitarea secţiilor de obstetrică-ginecologie şi neonatologie din 60 de spitale, realizarea anuală a 25 km de autostradă sau acordarea, gratuită, a unui laptop performant fiecarui copil care începe şcoala.

Biserica Ortodoxă nu se bazează doar pe finanțarea de la stat, are numeroase afaceri de casă și, potrivit statisticilor, bisericile câștigă anual zeci de milioane de euro de la nunți, botezuri și înmormântări. Funeraliile sunt sursă de întreținere pentru oameni care practică meserii ce nu sunt trecute în nomenclator – bocitoarele și groparii. Aceștia din urmă pot câștiga chiar și 3.000 de euro pe lună.

Pe de altă parte, Biserica vinde în regim de exclusivitate produse create de industria proprie, fie în magazine, fie în biserici. Mâna de lucru e generos plătită de la bugetul de stat.

Biserica Ortodoxă Română poate deveni model de business pentru orice om de afaceri. Funcţionează ca o adevărată multinaţională, cu zeci de mii de angajaţi, rulează milioane de euro, importă, dar şi exportă produse fabricate în mănăstiri. Hoteluri, restaurante, agenţii de turism şi zeci de mii de hectare de pădure şi de teren arabil se află în posesia Bisericii.

Biserica importă lumânări și candele din Grecia cu circa cinci milioane de euro, în fiecare an, și le vinde aici la preț dublu. Mai exact, le cumpără cu 2 lei și le vinde cu 4 lei. În plus, Biserica obține venituri și din exportul veșmintelor preoțești fabricate la mănăstirea Pasărea. Un veșmânt de circa 100 de euro se vinde în Rusia cu 3.000 de euro.Venituri se obțin și de pe urma exploatării podgoriilor, dar și a pădurilor pe care le deține Biserica.

Catedrala Mântuirii Neamului va fi mai înaltă decât Palatul Parlamentului. Va avea 110 metri, cât un bloc cu 30 de etaje. Suprafaţa „Bisericii Poporului” va fi de 38.000 de metri pătraţi, adică a zecea parte din „Casa Poporului”.

Numai în 2011, Guvernul a virat în conturile Bisericii opt milioane de euro, bani din fondul de rezervă. S-a întâmplat ani la rând, de când a început acest proiect fiecare Executiv a donat.

Mircea Kivu:

„Reţeta succesului stă într-o confuzie care se perpetuează de mulţi ani, cea a relaţiei dintre Biserică şi stat. Religia e o afacere personală. Din punct de vedere juridic, Biserica e o organizație non-guvernamentală, creată de oamenii cu credinţe similare. Statul n-ar trebui să finanţeze acest gen de organizație, e în neregulă faptul că se finanţează de la buget construcţii și reparaţii de biserici, altele decât cele de patrimoniu.

Fiecare biserică e proprietatea comunității respective. Să fie finanţate de comunităţile respective. Nu e normal ca bugetul primăriei să facă donaţii pentru construcţia Catedralei Neamului.

E o organizaţie care trebuie să-şi acopere cheltuielile din ceva. Pelerinajele sunt acţiuni de turism. Trebuie discutat ce se întâmplă cu profitul. Dacă merge la opere de binefacere, lucrurile pot avea o justificare. Agentul de turism plăteşte impozite şi e concurat de o organizaţie care face acelaşi lucru, dar nu plăteşte impozit.

Mai multă transparenţă ar arăta faptul că Biserica are suficiente venituri pentru a mai avea nevoie de ajutorul statului. Unele surse de venit nu sunt tocmai legale, cum sunt pelerinajele.

O altă afacere care merge de minune este spălătoria ecologică „Bob de Rouă”. Biserica a vrut să se asigure că până şi banii cheltuiţi pentru serviciile de curăţare a veşmintelor se întorc în conturile instituţiei. Iar pentru ceilalţi clienţi, preţurile nu sunt deloc mici.

De la veșmintele preoțești, la pardesie, cămăși, rochii chiar de ocazie, sacouri, huse, draperii și chiar treninguri, pe toate acestea preoții BOR le pot curăța la curățătoria „Bob de rouă”, deținută de societatea Țarina păstorului SRL. Spălătoria se află la doar doi pași de curtea Patriarhiei, dar în listă nu scrie nimic despre spălarea păcatelor, pentru acest lucru, preoții trebuie să se întoarcă la biserică.

P.S. Mai vedeți și un reportaj despre un preot sibian care a ridicat un centru de zi-cantină-bibliotecă pentru copiii nevoiași, doar din donațiile acumulate. Așa, pentru că se poate.

sursa: tudorcojocariu.eu