Azi e 17 ianuarie. Nu e ziua lui Mihai Eminescu. Am chef să profanez Memoria Lui. În felul meu. Toată lumea a făcut-o deunăzi. În felul său.

Dragă simpatizant al idei unioniste, dragă naționalist moderat, da, tu, care ai dus flori la pod și ai făcut hadj la Putna, te rog, nu citi această postare. Aici e hotarul. Dincolo de acest rând e bazâit ca de albine. Tu stai aici și uită-te cu mirare neștiind de unde vine. Rămâi cuminte și pur în zona sterilă marcată de umbra sacrosanctă conturată de bustul lui Eminescu. Eu voi trece cu-minte această linie virtuală și voi profana, subversiv și fără jenă, memoria lui Mihai Eminescu.

Fiindcă mie mi-a plăcut felul în care mi s-a povestit despre Pușkin. Despre modul în care a ajuns în Rusia bunelul său, prinț din Etiopia. Despre cum a scris poezii nărăvașe care l-au supărat pe țar. Despre faptul că în Basarabia africanul s-a ținut de bazaconii. Despre faptul că a fost prieten cu decembriștii. Despre modul în care i-a sărit țandăra și, negru de gelozie, creț de supărare, a mers să se tragă din pistol cu Dantes. Eu nu știu unde se află у лукоморья și, în general, ce-i asta, dar pare să fie un loc OK. Un loc în care se odihnește amintirea lui Pușkin. Și despre omul negru din versurile lui Esenin mi-a plăcut.

În schimb nu mi-a plăcut să aflu că Eminescu este primul economist român. Și că este filosoful care s-a inspirat din Upanișade. Și că, de fapt, Mihai Eminescu este un geniu care n-a excelat în toate domeniile științei și a culturii doar din cauza că nu a avut timp. Și că dragostea lui față de Veronica Micle a fost mai mult decât platonică. Avem noi, românii, un talent – să nu vedem omul dacă numele lui este scris cu majuscule.

La umbra lui Mihai Eminescu muza se sufocă. Ea vine să inspire discursuri în loc de versuri. La umbra lui nu poți înjura. Nu poți nici măcar strănuta fără a aduce o ofensă Patrimoniului Cultural Național. La umbra lui Mihai Eminescu poeții se nasc impotenți și își scriu versurile în acrostihuri de teama ca nu cumva să fie înțeleși. Mai pe scurt, la umbra lui Mihai Eminescu e nevoie de aer curat și lumină.

Mie îmi plac păsărelele somnoroase, codrii de aramă…  Dar nu mă siliți să stau la umbra lui Mihai Eminescu.