Câțiva preoți și enoriași ce țin de eparhia de Bălți și Fălești au ținut ieri o conferință de presă în care au făcut un fel de bilanț al anului 2012.

Cele două subiectele majore – retragerea Legii cu privire la Egalitatea de Șanse și critica inițiativei unor politicieni de a recunoaște legal ziua de 25 decembrie (Crăciunul pe stil nou) ca sărbătoare oficială –  au fost inspirate de hotărîrile adunării generale a preoților din Eparhie ce s-a desfășurat la 27 decembrie.

Conferința de presă însăși a ieșit scandaloasă și a lăsat un gust amar: un credincios a amenințat cu anatema pe oricine sărbătorește Crăciunul altfel decât Mitropolia Moldovei:

Acei care vor sărbători Crăciunul nu pe ziua indicată de Hristos, atunci ei vor fi dați anatemei conform canoanelor și blestemelor date în 1756 de Patriarhului Chiril al V-lea, pe care nimeni până astăzi nu le-a anulat. Acel care va sărbători Crăciunul pe 25 decembrie să aibă lepra lui Ghezie, strangularea lui Iuda și îngerul Domnului să fie la spatele lui cu sabia”. (sursa)

Dinspre Mitropolit și organele centrale ale Mitropoliei Moldovei nu a venit decât tăcere.

Site-ul oficial al Mitropoliei Moldovei (www.mitropolia.md) nu a catadicsit să pomenească nici de Adunarea Generală din 27 decembrie, nici de conferința de presă a clericilor.

Tăcerile  Mitropolitului și Mitropoliei par cu atât mai suspecte cu cât gestul unor preoți ordinari de a vorbi în numele Bisericii încalcă atât Decizia nr. 1 din 18 martie 2011 a Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova cu privire la difuzarea informației și prezentarea poziției oficiale a Bisericii (sub care stă și semnătura lui Marchel) cât și Decizia nr. 2 din 13 noiembrie 2012 referitoare la prezentarea publică a punctului de vedere oficial al Bisericii Ortodoxe din Moldova, adoptată și ea cu unanimitate de voturi în ședința Sinodului.

Era, cred cazul, să se intervină. Cu niște lucruri de bun simț.

Să se spună că o bună parte a credincioșilor (mai ales la sudul Moldovei) au sărbătorit Crăciunul pe 25 decembrie dintotdeauna, inclusiv în anii prigoanei comuniste și nu e bine ca niște preoți să arunce cu bâta în niște creștini.

Că o altă bună bucată a țării a migrat în țări străine unde a încheiat căsătorii mixte cu creștini de alte confesiuni și drept urmare, serbează câte două celebrări ale Nașterii Domnului – cea a țării adoptive și cea strămoșească, ambele la fel de importante pentru că hrănesc legăturile în cadrul familiei transnaționale. Nevoia de a sărbători repetat Crăciunul nu se vede la Bălți și Fălești dar e dureros simțită la Roma, Lisabona, Madrid București sau Berlin, acolo unde trăiesc migranții moldoveni.

Că o altă parte a țării – cea care călătorește sau are legături active cu lumea vestică simte nevoia de a se ține de alte calendare din motive ce țin de comoditate, economie și oportunități…

Că ar fi timpul ca Biserica să mai iasă și cu mesaje de dragoste și apeluri la înețelegere între creștini – așa cum a făcut-o Mitropolitul Vladimir când i-a invitat la dialog pe premierul moldovean Vlad Filat și președintele Transnistriei Evghenii Șevciuc. Chemările la pace sunt cu atât mai necesare cu cât ani de zile vocile Bisericii au tot chemat la zâzanie și conflict – în legătură cu cazul Mitropoliei Basarabiei, cu Legea privind Egalitatea de Șanse, cu educația sexuală a copiilor.

Mitropolia însă a ales să tacă. Tocmai când era cazul să vorbească.