Iniţial aveam o altă idee de articol pentru ultima zi a lui 2012, dar cineva m-a determinat să-mi reevaluez ideile şi să fac ceea ce altora văd că le este mai greu…

Altfel spus, mi se pare mai frumos şi mai omeneşte ca într-o zi de sărbătoare, de Revelion cu atât mai mult, să vorbeşti „lumea” de bine, să aduci mulţumiri, să oferi recunoştinţă şi numai gânduri bune – TUTUROR celor cu care te-ai „intersectat” în anul care a trecut. Căci să critici şi să faci cu ou şi cu oţet poţi oricând, anul împrejur, dar să zici un cuvânt de bine e mai greu – la moldoveni mai ales.

Sursa

Pornind de la zicala „Spune-mi ce prieteni ai ca să-ţi spun cine eşti” doresc să vă prezint nişte oameni care mi-au influenţat alegerile, care au avut un impact asupra acestui blog, care m-au determinat, sau m-au motivat să renunţ la „ceva” şi/sau să merg până-n pânzele albe cu „altceva”… Aceşti oameni pot fi prietenii voştri, duşmanii voştri, personaje îndrăgite de toată lumea, sau huiduite, invidiate de toţi – cert e că le sunt recunoscătoare fiecăruia în parte pentru influenţa pe care au avut-o (involuntar uneori) asupra bloggerului din mine şi fiecare reprezintă o părticică din cine este Very Happy 😉

Aşadar, un MARE mulţumesc pentru:

Mr. Very Happy care contrar aparenţelor – există şi sper că ştie că fără el acest blog nu ar fi fost posibil şi… mai ştie el pentru ce-i mulţumesc!

Gabi Sofia Conac. Admir modul în care face blogging, stilul de a scrie, de a critica şi de a aduce argumente – DE CE, în viziunea ei, ceva merită să fie criticat. Mai rar critică argumentată în blogosfera moldavă. Învăţ câte-un pic de la ea…

Ana Barton pentru că a crezut în mine, pentru că mi-a dat o şansă dar mai ales pentru „serviciile” acordate voluntar şi dezinteresat.

Revista „15 minute”. Echipa tânără şi creativă care lucrează la această revistă m-a inspirat la un moment dat să lansez acest blog dedicat artei şi design-ului anume pentru a lăuda ce este de lăudat dar şi pentru a critica pe alocuri dacă este cazul. Din păcate am avut mai multă critică decât prevedea business planul meu, dar I’m working on that.

Revista „Punkt”. Au fost primii luaţi sub lupa critică a acestui blog. Au mai călcat prin străchini de multe ori în 2012 şi sunt sigură că o vor mai face: din motive neînţelese de mine d-na Braşoveanu refuză să indice sursa ideilor furate însă, cu toate acestea, au potenţial, au cu ce şi mai ales cu cine. Prin intermediul lor l-am descoperit pe Андрей Шушвалюк şi creaţiile sale care pur şi simplu îţi taie respiraţia.

Nata Albot. Un personaj foarte controversat, însăa fost una dintre puţinele vedete care mi-a acceptat provocarea de a răspunde sincer la o întrebare, în condiţiile în care Very Happy era un neconuscut şi încă anonim. În altă ordine de idei, admir determinarea şi devotamentul cu care se ţine de blogging. De-o fi soare, de-o fi ploaie, de-o fi în depresie sau într-o vacanţă de vis – Nata e mereu acolo, cu un nou post despre asta.

Carla’s Dreams pentru că eu ştiu cine este şi lui i-e P.O.H.U.I. :)Nu mai e secret pentru nimeni faptul că-i admir pe aceşti băieţi (habar n-am de ce zic la plural, îmi place să cred că-s mai mulţi, probabil), însă învăţ de la ei să rămân anonimă indiferent de ce s-ar întâmpla. Şi credeţi-mă, tentaţii am avut şi am la orice pas…

Sergiu Bezniţchi. Un alt personaj controversat, dar şi foarte îndrăgit, a cărui părere despre „Pătratul Negru” m-a determinat să scriu seria de articole dedicate celebrului şi neînţelesului „Pătrat al lui Malevici”. N-am cum să nu-i fiu recunoscătoare pentru asta deoarece acele articole au luminat multe minţi în ultima jumătate de an.

Reclame.md pentru că au fost un izvor nesecat de inspiraţie pentru mine, atât în depistarea palgiatorilor cât şi în găsirea reclamelor bune, ce meritau un cuvânt de bine.

Eugen Luchianiuc. Cred că este cel mai controversat personaj din această listă, dar… îi sunt profund recunoscătoare că deşi am început cu stângul, spre deosebire de mine a găsit maturitate/înţelepciune de a-mi „da o şansă”, chit că nu suportă anonimii. Şi-i mai mulţumesc pentru că păstrează în secret identitatea mea.

Eugen Boico, pentru critică, pentru laudă, pentru atenţia acordată la TEDx şi pentru traficul pe blog. Dar cel mai mult îi mulţumesc pentru schimbul de experienţă şi valorificarea unui talent nerecunoscut.

Artur Gurău, pentru că a îndurat toate mizeriile care au venit după articolele mele, pentru că a ştiut să transforme antireclama în reclamă şi pentru că prin intermediul său l-am cunoscut pe dl. Boico. Dar cel mai mult, îi sunt recunoscătoare pentru că în pofida perseverenţei cu care încearcă să-mi dea de urmă – nu-l descoase pe Luchianiuc să afle cine sunt 😀

Viorel Mardare. Mulţi mi-au reproşat că nu-l critic îndeajuns pentru toate spoturile furate pe care le face. Dar eu îi sunt recunoscătoare pentru asta. Am şi eu despre ce scrie.

Bloggerii anonimi care mi-au acceptat provocarea şi mi-au răspuns la întrebări pentru a realiza „Topul celor mai anonimi bloggeri”. Celelalte interviuri – urmează!

Informatorii secreţi. Fără tag-uri de această dată căci identitatea lor este mai presus chiar decât identitatea mea 🙂 Le mulţumesc tuturor pentru hint-uri, idei, zvonuri, fapte, probe, argumente… pentru toate materialele pe care mi le-aţi transmis. Chiar dacă nu toate au ajuns să fie publicate eu oricum vă mulţumesc pentru încredere, pentru timpul acordat şi pentru susţinerea acestui blog.

La mulţi ani la toată lumea! Un An Nou cât mai original, cât mai creativ, cât mai ingenios şi cât mai autentic. Fără kitch-uri,  fără fake-uri, fără idei furate, plagiate, copiate bla-bla-bla. Ştiţi şi voi foarte bine ce vă doriţi, deci să aveţi parte de vise împlinite şi o lume mai bună şi mai frumoasă pentru că meritaţi! 😉