Recent, am telefonat pe cineva să-i adresesz cîteva întrebări în scop de serviciu. M-am prezentat și am trecut la subiect. La un moment dat, persoana respectivă (o doamnă) îmi reproșează cu o voce iritată: „Говорите со мной на русском языке”. M-am luat în mîini și îi răspund amabil: „Dacă m-ați fi rugat de la început să vorbesc în rusă, ași fi încercat și nu este cazul să vă iritați așa”. „Я не понимаю, этот ваш новый молдавский язык и как вы его там ещё называйте – румынский. I-am răspuns că defapt și este limba română, ceea ce a făcut-o să izbucnească și mai mult. Mi-a zis ( în rusă) să nu o contrazic căci ea știe mai bine. Ei, dacă știe, știe …

Peste o zi am aflat că „eroina” mea cunoaște limba acestei țări… și, oare de ce  nu a dorit să vorbească cu mine măcar „moldovenește” dacă românește nu vrea?!

Cam asta…