Urc în taxi.

-În centru, vă rog.

V țentre, horoșo.

-Mersi, răspund eu.

– Da, iaca, de ce schimonosiți neavoastră limba moldovenească?!

-???

-Cu cuvinte de aiestea din engleză, din franceză… De ce nu vorbiți numai în moldovenește?!

-Domnule, în primul rând că nu schimonosesc nicio limbă. Doi, dacă o fac, apoi limba e româna.

-Nu, cum je, româna dacă sânteți moldovancă și mî je na moldavscom vorghim.

-Dom’ le, dumneavoastră vorbiți? Dumneavoastră care vorbiți cu rusisme și vă schilodiți moldoveneasca?

A sărit imediat foarte deranjat. S-a aprins, nu glumă. Dar pentru că nu aveam chef de dispute de acest fel am încercat să închei discuţia:

-Dom’ le, nu vreau să polemizez cu taximetriștii despre aşa ceva. Vă rog să mă duceţi unde am cerut.

Replica m-a lăsat mască:

-Aaaa, znacit neavoastră cacto vi-i greață să vorbiți cu taxiștii, cu așa soi de oameni nicachie.

M-am îngrozit.

-Dom’ le, a polemiza înseamnă a discuta în contradictoriu.

Geaba, omul se aprindea și mai tare. Îi mai explic odată. Nu mă înțelege și pace. Pentru prima oară m-am convins că, pe bună dreptate, „moldoveneasca” diferă de română. Cel puțin așa părea în acest caz.

-Dacă vă deranjează prezența mea, cobor și iau un alt taxi, nicio problemă, am încercat eu să găsesc o soluție.

-Nici vorbă. Vă duc, vă duc. Da iaca, dumneavoastră, ca moldovancă….

-Domnule, nu sunt moldoveancă, ci româncă.

-De unde?

-De la Iași, răspund eu în glumă.

-Aaaa, tot Moldova, Moldova noastră luată de români și pe care trebuie să o întoarcem!

Am înțeles cu cine am de a face și am schimbat tactica. Am trecut eu la întrebări.

-Eu sunt internaționalist, îmi spune mândru omul. Sunt ucrainean din Cimișlia. Sunt întors recent de la Moscova. Rusia e în mare rahat. E în mâinile neprietenilor. Putin îi duce de râpă. Ca și cei de la Chișinău. Voronin e un slabac, m-a dezamăgit tare. Și-a umplut buzunarele și a lăsat pe 7 aprilie totul special în mâinile bandiților alde Filat. Am fost în 2009 în centru și am văzut totul cu ochii mei. Dodon și Lupu sunt trădători. Singurul pe care îl respect e Ghimpu. Un dușman care știi sigur că rămâne pe poziții și nu umblă cu șmecherii…. Am luat-o la dumnezeit și pe Șupac de la comuniști, într-o zi când a mers cu taxiul…

Îl ascult cu zâmbetul pe buze și mă gândesc în sinea mea: are probleme sărmanul internaționalist. Nu ştiu de ce, îmi vine în minte personajul lui Caragiale din O scrisoare pierdută. Nici „taxistul” meu nu ştie cu cine să voteze. Se frământă rău de tot. Dar… necunoscute sunt căile tale, Doamne!

-Adun material, de asta și vă întreb atâtea, ca să scriu niște cărți. Vreau să iasă tot adevărul la suprafață. Sunt student la jurnalism, prin corespondență. La USM…

Rămân mască. Ce chestie! Iată un internaţionalist la vreo 55 de ani, dilematic şi justiţiar…

Mai în glumă, mai în serios, din experiența aceasta am dedus trei lucruri: în transportul public, mai bine nu faci politică; doi, moldovenii se trag din ucraineni; și trei – ruşii, pro-rușii îi respectă numai pe cei de care se tem: nu degeaba a fost inclus Mihai Ghimpu în topul celor mai feroce dușmani ai Rusiei.

Călătorie plăcută cu taxiul prin Chișinău!