Anneli Ute Gabanyi: Cea mai bună soluţie pentru R.Moldova este să impună o frontieră provizorie pe Nistru, fără să abandoneze Transnistria definitiv

Subiectul reglementării transnistrene apare tot mai des în discuțiile publice atunci când vine vorba despre parcursul european al Republicii Moldova. Unii politicieni și experți subliniază faptul că fără soluționarea acestei probleme, soluționare care merge destul de greu, Republica Moldova nu va ajunge niciodată în UE.

 Alţii sugerează discret că Transnistria poate fi la un moment dat lăsată ”ca o coadă de șopârlă”, fără să fie abandonată definitiv, în condițiile în care Republica Moldova chiar ar avea șansa reală de a deveni membru al UE. Acest lucru ar presupune instalarea de către autoritățile constituționale a unui control fiscal și migrațional pe Nistru, la hotarul administrativ cu regiunea transnistreană, urmând ca pe viitor, dacă cei din Transnistria vor dori, să aibă totuși posibilitatea de a se reintegra în Republica Moldova.

Acest punct de vedere este susţinut şi de experta de la Berlin, doctorul Anneli Ute Gabanyi, co-președinte al Forumului German-Moldovenesc și o bună cunoscătoare a realităților din Republica Moldova, cu care am avut ocazia să discut pe marginea Forumului UE-Republica Moldova care s-a desfășurat recent la Berlin.

 

Notă: Materialul a fost realizat în cadrul emisiunii Sinteze şi Dezbateri de Politică Externă,  produs al Asociaţiei pentru Politică Externă, în parteneriat cu Friedrich-Ebert-Stiftung (FES). Materialul poate fi preluat fără restricţii, cu indicarea sursei.

Am început discuția prin a o întreba pe Anneli Ute Gabanyi despre felul în care poate fi accelerată integrarea europeană a Republicii Moldova, dar și realizarea transformărilor interne ce țin de reformarea justiției, îmbunătățirea climatului de afaceri, creșterea economică și eradicarea corupției.

Anneli Ute Gabanyi: Sunt o serie de probleme care sunt unice pentru Republica Moldova. Este un stat tânăr, un stat care trebuie să-și găsească identitatea, poporul trebuie să-și găsească identitatea națională – este vorba de construcția statului cu toate instituțiile.

În al doilea rând – este un caz foarte special – încă înainte de declarația de independență a Republicii Moldova și-au declarat independența două entități pe teritoriul Republicii Moldova. Deci, separatismul a fost aici chiar înaintea statului pe care trebuia să-l distrugă. Și, într-adevăr, este un handicap extraordinar, este factorul Cipru, dacă vreți, întreținut în mod evident de către acel factor geopolitic despre care s-a vorbit de câteva ori la conferința de la Berlin. Factor care, în mod evident, întreține tensiunea între Transnistria și statul integral exact pentru a preveni o plecare grăbită a Chișinăului către instituțiile euroatlantice, dar în momentul de față mai ales către UE.

Deci există un complex de impedimente. Și totuși, Republica Moldova s-a ambarcat pe un drum foarte deștept, foarte meșteșugit aș spune, și pentru care am toată admirația. Și retorica este bună. Știți, uneori poți să faci o treabă bună, dar să nu te prezinți bine. Dar în cazul Chișinăului, și retorica este nemaipomenită. Factorilor de decizie din Republica Moldova li se pune mereu întrebarea ”Bine, bine, voi faceți reforme doar pentru ca să intrați în UE?”. Și atunci răspunsul este nu numai prompt, dar este și veridic: noi facem reforme pentru că vrem să devenim o țară modernă, o țară reformată. Și este foarte clar în ce direcție să te modernizezi astăzi – să te modernizezi în direcția asiatică este imposibil”. Deci, este un lucru foarte bine făcut și foarte deștept prezentat și este și veridic.

Lina Grâu: Legat de acest context geostrategic în care se află Republica Moldova, este viabilă această dilemă: UE pe de o parte, Uniunea Eurasiatică pe de altă parte? Se poate vorbi despre o dilemă aici?

Anneli Ute Gabanyi: După părerea mea nu este nicio dilemă. Și, de altfel, din partea UE s-a și atras atenția: ”Fraților, dacă vreți să veniți în UE, nu se recomandă să mergeți și în partea cealaltă”. Deci, dacă intrăm la astfel de detalii, ne dăm seama că și din partea Uniunii Europene există o oarecare delimitare ideologică sau geopolitică. Este clar că există un regim de concurență între cele două poluri. Și dacă Republica Moldova nu reușește să se apropie în mod irevocabil de UE, magnetul celălalt o va atrage și absorbi probabil. Adică, este pe undeva varianta de pedeapsă, dacă Chișinăul nu își va face lecțiile.

Lina Grâu: Care sunt provocările din interior pe care trebuie să le depășească Republica Moldova, și într-un termen destul de restrâns, pentru a răspunde acestor așteptări care există în UE vizavi de parcursul accelerat al țării?

Anneli Ute Gabanyi: În contextul acestor țări a Parteneriatului Estic de fapt numai Republica Moldova își face lecțiile de acasă, de aceea și este numită poveste de succes. Pentru că dacă nu ar fi Moldova, cred că UE nu prea ar avea cu ce să se laude din acest Parteneriat.

Dar ceea ce remarcăm în acest caz este că deși Republica Moldova nu are o perspectivă de integrare, totuși se află deja într-un regim de condiționalitate. Adică ceea ce în cazul țărilor central și sud-est europene a început în momentul în care țara avea o perspectivă clară, era desemnată candidat pentru aderare și chiar și-a început negocierile de asociere, de integrare în UE, în acel moment abia a început această condiționalitate. Republica Moldova de fapt face aceeași pași, dar fără ca să aibă o perspectivă. Deci, într-un fel, este o experiență total nouă și în contextul politicii UE, dar și pentru Republica Moldova. Și Chișinăul o face fără a crâcni, fără a spune foarte des ”Bine, bine, dar de fapt noi vrem integrare”. De fapt, ceea ce face Moldova este într-un mod clar și cum nu s-a făcut până acum o voință de integrare chiar fără o șansă concretă. Acum, ceea ce a spus domnul Stefan Fule este pentru prima dată când din partea unui reprezentant totuși foarte important al Uniunii vine o promisiune care este aproape o perspectivă.

Lina Grâu: Comisarul european pentru extindere, Ștefan Fule, a declarat la Forumul UE-Republica Moldova de la Berlin că ”răspunsul UE la reformele întreprinse de Republica Moldova trebuie să fie unul adecvat, pe măsura eforturilor depuse, și anume acordarea perspectivei de aderare la UE”. Ce înseamnă această declarație? Am întrebat-o pe Anneli Ute Gabanyi ce înseamnă această declarație.

Anneli Ute Gabanyi: Eu cred că încetul cu început la Uniunea Europeană anumite forțe și anumiți demnitari își dau seama că într-adevăr este o foarte mare urgență pentru Republica Moldova în acest proces, lucru care l-au subliniat de mai multe ori și reprezentanții Chișinăului. Este o urgență în primul rând că Guvernul de la Chișinău trebuie la un moment dat să livreze către populație. Și în perioada comunistă, dar și după aia oamenii au început să piardă un pic speranța. s-au dus în străinătate să lucreze. Dar la un moment dat speranța pe care o reprezintă UE trebuie să se materializeze pentru omul de rând. Și regimul liber de vize este acea speranță pe care eu cred că UE ar putea să o concretizeze, să o realizeze pentru Republica Moldova, poate la sfârșitul anului viitor, la summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius. Și eu am spus mereu că din punctul de vedere al Moldovei e grabă. Dar de data acesta sensul urgenței mi s-a părut mai clar.

Pe de altă parte, Uniunea Europeană până acum prea grăbită. În schimb, cine are foarte mult timp să aștepte este Rusia. Cu cât avansăm în timp, regimul transnistrean va fi tot mai consolidat, diviziunea dintre Transnistria și restul Republicii Moldova, dintre Chișinău și Tiraspol va fi tot mai puternică și mai adâncă. Iar șansele, atât politice, cât și financiare, economice, de a reîntregi țară devin tot mai vagi și mai puține. Deci, este în interesul Rusiei, care finanțează și întreține în viață regimul din Transnistria, de a trage de timp. Sper că la un moment dat la Bruxelles să se înțeleagă acest lucru și poate că remarca domnului Fule a arătat că un semnal a ajuns unde trebuie.

Lina Grâu: Și atunci, dacă tot ați amintit factorul Transnistria, ce facem cu această regiune? Există două puncte de vedere – ori o lăsăm ca pe o ”coadă de șopârlă”, ori încercăm să o reintegrăm în componența Republicii Moldova, și atunci nu se știe care va fi impactul pentru malul drept al Republicii Moldova, pentru procesele democratice, inclusiv pentru procesul de integrare europeană. Deci, ce facem cu Transnistria?

Anneli Ute Gabanyi: Personal al spus prima, și pentru prima dată în 2004, că ar fi foarte bine pentru drumul Republicii Moldova către UE să fixeze o frontieră internă, nu definitivă, dar totuși bine închisă, bine protejată, pe Nistru. Iar dacă regimul de la Tiraspol își va da seama la un moment dat că totuși ar fi poate mai bine să intre în componența Republicii Moldova la condițiile care sunt fixate de Constituție și de nevoia aceste țări de a rămâne un actor internațional pe deplin capabil de a se exprima și nu de a fi manipulat de către forțele de dincolo de Nistru sau de mai departe; deci în condițiile în care garantează că Republica Moldova va fi o țară funcțională și democratică, atunci ei ar putea să se întoarcă.

Din discuțiile care au avut loc în cadrul Forumului UE-Republica Moldova de la Berlin, pare că, fără ca cineva să planifice o astfel de acțiune de închidere a frontierei provizorii, această închidere s-ar putea să se apropie de la sine. Acest lucru se va întâmpla de facto prin încheierea acțiunii Acordului de comerț liber asimetric cu UE, în vigoare în prezent și de care puteau să profite și firmele din Transnistria care s-au înregistrat la Chișinău.

Lina Grâu: Acest lucru are loc în condițiile în care Tiraspolul nu vrea să participe la negocierile cu UE pe marginea Acordului de creare a zonei de liber schimb. Odată intrat în vigoare acest document, vechiul Acord de comerț asimetric își va pierde valabilitatea, iar o parte din companiile transnistrene se vor pomeni în afara cadrului de înlesniri negociat de Chișinău cu Bruxellesul.

Anneli Ute Gabanyi: Așa este. Nu este sigur dacă și în ce măsură conducerea din Transnistria ar dori acest lucru și în ce măsură Rusia ar pune presiune pe ei să nu facă acest pas. S-ar putea să fie ambii factori. Însă momentul în care această decizie va trebui luată li dacă Transnistria nu face pasul să se includă în negocieri, atunci această frontieră, dacă vreți economică și de tarife, se va stabili pe Nistru. Va fi poate cel mai interesant moment din ultima vreme, pentru că acolo se vor despărți apele.

Lina Grâu: Întrebarea mea este în această situație dacă nu riscăm peste zi să ne trezim cu o bază militară rusească în zonă, având în vedere că există acolo niște trupe rusești, există forțele de pacificare, Rusia susține regiunea. Nu există acest risc? UE nu este îngrijorată de o asemenea evoluție?

Anneli Ute Gabanyi: E clar că este îngrijorată, dar, dacă vă amintiți, în Memorandumul Kozak acest lucru era deja prevăzut pe teritoriul Republicii Moldova. Aceasta este alternativa. Alternativa reală probabil în acest moment este fie rămânerea trupelor rusești care sunt prezente acum plus încă niște militari și armament mai modern numai în acea enclavă, fie că trece atâta timp încât și Republica Moldova nu va mai suporta presiunea, Uniunea Europeană eventual s-ar putea plictisi de acest spațiu care totuși este blocat în drumul lui către UE și atunci alternativa este ca întreaga Republica Moldova să cadă pradă unui Kozak 2 sau 3 și să această bază militară rusească să-și aibă sediul pe întreg teritoriul Republicii Moldova.

Deci, cu toată compasiunea și pentru oamenii care trăiesc în Transnistria, dar care trebuie să spunem nici nu dau semne că într-adevăr vor să se angajeze pentru un alt drum, aceștia trebuie să rămână acolo unde sunt. Iar Guvernul de la Chișinău trebuie să fie realist. Eu cred că aceasta ar fi totuși varianta cea mai bună.