Aici trăiește Jiji Becali, om cuviincios și cu frică față de Dumnezeu și Fiu Său…

Pe care Fiu al lui Dumnezeu și l-a aburcat în curte și l-a aurit, că doar n-o să se roage la un Dumnezeu de gips ori și mai rău – de lemn.

Fenomenul e interesant nu doar prin prisma unor senzaționalități estetice sau religioase. Astea tot dau culoare.

Mai curios, pentru mine, e antropomorfismul religios ce se produce în timp real, aproape în regim de transmisiune live. Își face omul Jiji un Dumnezeu pe potrivă și măsură: bogat că Jiji e bogat și nu-și poate permite un Dumnezeu sărac ce nu i-ar reflecta bogăția, aurit, pentru că Jiji trăiește într-o lume ce-și exprimă valorile în kile de aur, spectaculos, pentru că așa-i Jiji – sparge tipare, privat, că Jiji vrea un Dumnezeu doar pentru e și nu pentru sărăntoci, la fel ca și o mașină doar pentru el sau o casă doar pentru el.