Mă așteptam ca președintele (social)democraților moldoveni să se sucească în privința denumirii limbii române vorbite în stânga Prutului, acum, când discuțiile privind adoptarea unei noi Constituții au căpătat anvergura firească. Dar dacă de la un politician mă așteptam la așa ceva, nu mă aștept la același lucru și de la ceilalți democrați care sper că vor rupe tăcerea ne-democratică, trăgându-l elegant de mânecă pe cel care le este președinte. Altfel, mă tem că mult-așteptata reformă internă despre care vorbește prim-vicepreședintele Plahotniuc, va rămâne o închipuire sadică pentru membrii partidului. Nu văd unde poate ajunge un partid al cărui lider formal dă cu bățu-n baltă când vorbește despre niște chestiuni de cultură generală. E ca și cum ai spune că austriecii vorbesc limba austriacă, făcându-ți drum cu (,) coatele printre profesori, academicieni, filologi, istorici, sociologi, antropologi, doar pentru a ieși în fața lor și a le râde în nas. De ce ar face un președinte de Parlament așa ceva, pe mine nu mă duce capul.

Sigur, ar exista veșnica explicație pentru acțiunile unui politician dintr-un stat ex-sovietic: din rațiuni electorale. Dar n-aș vrea să cred că Lupu se încăpățânează să nege o realitate despre care copiii învață în clasele primare doar de dragul hălcii de electorat moldovenesc, astăzi comunist, iar mâine poate, cu puțină șmecherie, (social)democrat. N-aș vrea, pentru că asta ar însemna că ne-am întors de unde a pornit independența RM, adică-n vremurile triste când pseudo-știința și pseudo-oamenii de stat cu apucături de oameni de știință le dictau tuturor adevăruri elementare întoarse cu fundu-n sus. Dar încă mai sper că nu am motive să cred asta.

În încercarea sa de argumentare, președintele PDM confundă ”coada vacii cu ștampila primăriei”, transmițând că limba vorbită este totuna cu etnia. N-am pretenția ca un economist să opereze cu niște concepte sociologice cu aceeași fidelitate cu care ar opera un sociolog. Dar să nu amesteci limba vorbită cu etnia ține tot de un bagaj de cultură generală care ar trebui să intre în posesia unui președinte de Parlament de stat independent. Sau poate că președintele doar simulează că nu știe despre ce vorbește, ceea ce ar fi și mai grav. Prin urmare, dacă acesta crede că prin egalarea imaginară a limbii vorbite cu etnia, poate duce discuția pe terenul respectării drepturilor omului (”Noi oferim dreptul la autoidentificare etnica, nimeni nu presează pe nimeni”), înseamnă că ne crede chiar proști. Iar asta nu e bine nici pentru democrați, nici pentru republică. Și nici măcar pentru integrarea asta europeană, or nu dă bine deloc pentru un oficial cu aspirații europene să denatureze sensul unor valori și principii europene.

Iar dacă democratul spune că e gata, s-a zis cu științificul, atunci noi vom avea în curând motive să spunem că e gata, s-a zis cu reformarea decentă a stângii moldovenești.

Sursa: www.TudorCojocariu.eu