Zilele astea am am auzit de vreo 15 ori  știrea cum că toate raioanele Moldovei au primit niște aparate super-șmechere care detectează alcoolemia fără să îți preleveze probe de sânge. Chișinăul a primit două. Un aparat costă 50 000 MDL. Nu sunt sigur dacă testează aparatele sau prostia moldovenilor, dar poliția desfășoară acum operațiunea ”Nopțile albe”, care are drept scop detectarea șoferilor chercheliți. Din 8000 testați (parcă asta era cifra), 140 erau beți.

…….

Vin eu, carevasăzică, de la nuntă, din Ungheni. Ora 04.20. În spate dorm copilul și nevasta, eu vorbesc cu radioul ca să nu adorm, dar el cântă. Există un drum prin Călărași, dar există și un drum pe la Nisporeni, o bună parte din el fiind pe malul Prutului. Eu am mers pe ăsta. Radio România actualități, o emisiune care nu știu cum se chema, cu gingluri ieftine și tâmpite, dar muzică superbă. Un Leonard Cohen, un Bob Dylan, un Toto Cutugno și încă câțiva (rockeri) tare cunoscuți, care vând bilete de 200euri în București, pentru concertul din aprilie, deja anunțat. Eu n-am auzit de ei, dar emisiunea e to-shto-nada pentru un drum nocturn. Imediat ce ajungi la satul lui Plahotniuc (care se află la 3 km de traseul susnumit), Radio România Actualități începe a pârâi, Prutul rămâne în spate și unicul post găsit de tunerul din mașină este Radio Moldova. Numa termină ăștia de anunțat ora 5.00 și în luminile mașinii apare o pată de culoare galbenă cu o anexă de culoarea zebrei – operația ”Nopțile albe” iopti. În 30 de secunde pregătesc în cap răspunsul la întrebarea ”Ați consumat?”. Prima ce mi-a venit în minte, a fost să fac o față tristă și să zic că am iazvă, nu consum, dar pe urmă m-am gândit că poate cobesc. Într-un final, în alte 10 secunde până s-a apropiat pata galbenă de mașina mea, mi-a venit răspunsul: fac o glumă cum că mi-ar fi plăcut să fi consumat, dar tocmai vin de la o nuntă de babtiști, iar gluma se încheie cu o reacție interactivă: ”Ați fost vreodată la o nuntă de baptiști, domnu inspector?”. Sună straniu, da ce nu-i vine omului în cap dimineața la 5.00, pe dealurile Nisporeniului? Inspectorul verifică actele, luminează în spate să vadă dacă nu am arme, droguri sau copii traficați și îmi urează drum bun. Fără să mă întrebe de unde vin și cum a fost nunta. Plecăm. Liniște.

…….

Repornesc radioul ca să am cu cine vorbi, după ce nevastă-mea nu reacționează din trei ori la întrebarea ”Dormi?” și ce să aud? ”Andre – Liberă la mare”. Țineți minte piesa? Am zâmbit și i-am zis ceva radioului, ceva neînsemnat. La sfârșitul melodiei, fără nici un gingle și fără o trecere logică, intervine o voce de… bărbat:

”Molidul solitar.

Pe un cîmp pustiu, nu departe de pădure, a căzut pe pământ o semință de molid. Din ea a răsăsit un pui de copac. Era frig și vântul rupea crengile firave ale molidului. Era foarte greu să reziste răutăților vremii, dar molidul a crescut mare și frumos.

Morala: Numai prin greutăți și insistență putem reuși în viață!”

Am meditat 4 secunde asupra moralei, iar apoi am izbucnit în hohote. Nevastă-mea nu dormea, se pare.

”Noi ascultăm Micul samaritean?”, întreabă nevastă-mea, impresionată profund de morala povestirii.

”Radio Moldova!”, răspund sec, ascultând următoare melodie pusă pe post de vocea de samaritean din radioul meu.

…….

De la nisporeni până la Ialoveni îs vreo 70km, timp în care Radio Național a dispărut doar o singură dată, într-o adâncitură din Codrii Moldovei.

Intonația prezentatorului, melodiile între povestiri și povestirile în sine nu aveau nicio legătură între ele și nici cu ora la care se întâmpla asta.

…….

”Cum trebuie să lupți?

Într-un oraș din China s-au adunat trei cei mai buni luptători chinezi. Poporul care s-a adunat să-i vadă le striga să își arate măiestria, ca să-i distreze. Atunci luptătorii au cerut ca spectatorii să arunce în ei cu pietre. Un roi continuu de pietre a pornit din toate părțile în direcția celor trei. Primul luptător oprea pietrele cu mâinile și picioarele, astfel că corpul lui nu a fost atins de nicio piatră.

Al doilea luptător se ferea iscusit de pietre, astfel că nici corpul lui nu a fost atins de vreo piatră. În al treilea luptător nu a aruncat nimeni nicio piatră!”

…….

”Iubirea adevărată

O fată frumoasă mergea pe drum. La un moment dat, un tânăr a observat-o și pentru că i-a plăcut foarte mult, a pornit pe urmele ei. La un moment dat, fata s-a oprit și l-a întrebat: De ce mă urmărești? Tânărul i-a spus că a văzut-o pe drum și s-a îndrăgostit de ea la prima vedere, că o iubește și nu mai poate trăi fără ea. Fata l-a întrebat de ce tocmai ea, când la o sută de pași în urma ei merge soră-sa, care este mult mai frumoasă. Atunci tânărul a mers cu o sută de pași în spate, iar acolo a văzut o femeie foarte urâtă. A mers înapoi la prima fată și i-a zis: De ce m-ai mințit? Femeia din spatele tău este foarte urâtă. Atunci fata l-a privit rece și i-a răspuns: Pentru că tu m-ai mințit. Ai spus că mă iubești, dar nu mă iubești cu adevărat. Dacă m-ai fi iubit, nu te-ai fi dus să cauți o altă femeie!”

…….

”Sensul adevărat al naturii

Un turist în Nepal intră într-un templu și acolo vede un călugăr zâmbind.

–         De ce zâmbești?, întreabă turistul

–         Tocmai am descoperit sensul adevărat al naturii.

–         Și care este el?

–         Vezi banana asta?

Călugărul îi arată o banană alterată, cafenie și zbârcită.

–         Și?, întreabă perplex turistul.

–         Ea poate fi comparată cu o viață trăită în zadar, fără sens.

–         Așa…?

–         Vezi banana asta verde? Ea poate fi comparată cu o viață nouă, fragedă, netrăită încă.

–         Poate fi…

–         Vezi banana asta?

Călugărul scoate a treia banană care este galbenă, coaptă și apetisantă.

–         Ea poate fi comparată cu o viață trăită la maxim! Este prezentul. Natura ne învață că toate trebuiesc făcute la timp, nici mai devreme, nici mai târziu. Acesta este sensul adevărat al naturii.”

…….

”Pescarul și bogătașul.

Un bogătaș se plimba printr-un sat pescăresc. La un moment dat vede un localnic și decide să intre în vorbă cu el.

–         Zi-mi, te rog, ce faci tu toată ziua?, îl întreabă omul pe pescarul care cobora din barcă cu o găleată de pește.

–         În fiecare dimineață mă trezesc când răsare soarele. Ies în larg cu barca mea și pescuiesc o găleată de pește. Pe la prânz mă întorc, duc o jumătate de găleată comercianților ca să câștig ceva bani, iar cealaltă jumătate i-o duc soției acasă, ca să facă mâncare pentru mine și copii. Apoi merg la cârciumă și stau cu prietenii. Bem, vorbim, ne distrăm.

–         Și atât? De ce te limitezi doar la o găleată? De ce nu stai un pic mai mult în larg ca să prinzi două găleți?

–         Și ce să fac cu atâta pește?, întreabă pescarul mirat de propunerea bogătașului.

–         Jumătate de găleată îl lași familiei, iar restul îl vinzi ca să câștigi mai mulți bani.

–         Și ce să fac cu banii?

–         Îi aduni și când ai destui, îți mai cumperi o barcă.

–         Pentru ce?

–         Ca să poți prinde mai mult pește.

–         Ce să fac cu el?

–         Îl vinzi și îți mai iei o barcă. Tot așa, până o să ai o mică flotilă  pescărească. Poți câștiga o grămadă de bani.

–         Și ce să fac cu ei?

–         Când o să aduni destui bani, poți să îți extinzi afacerea, poți cumpăra acțiuni la bursă și devii proprietar al mai multor companii. Intri în diverse domenii, devii magnat.

–         Și atunci ce o să fac?

–         Și atunci poți face tot ce dorești, poți merge în crâșmă să stai cu prietenii, poți trăi liniștit cu familia, dacă vrei poți să pescuiești de plăcere.”

…….

…și din nou muzică. Lipsește ceva, nu? Eu tot am așteptat fraza de final a acestei povești, dar samariteanul de la Radio Moldova nu a zis-o pentru că, bănuiesc eu, s-a gândit că este în plus. Fraza de final este răspunsul pescarului: Eu asta și fac!

…….

Când eram deja prin Dănceni, omul a anunțat ultima melodie. Când s-a terminat melodia (ceva de dragoste, parcă Alifantis sau Andrieș) omu și-a luat rămas bun:

–         Stimați radioascultători, ați acultat emisiunea ”Nopți albe de dor”, iar cu dumneavăastră a fost redactorul-prezentator Megatron Huștiuliuc. La revedere”

Apoi a intervenit ginglul emisiunii următoare, la fel de inspirat și la ora 06.00 a început imnul moldovei, perfect încadrabil în spiritul acestui post de radio și al emisiunilor sale nocturne.

…….

Eu una nu înțeleg: cum, blea, să ai tu acoperire supernațională, cu echipament instalat, cu finanțare din banii statului (inclusiv ai mei) și să faci o emisie de tot kktul? Cum? Unde-i problema? De ce nu vindeți/închiriați/dăruiți releiele mă-sii unui radiou comercial, cu oameni normali la cap și cu audiență asigurată? De ce? E chiar atât de complicat să asculți ce debitezi, să analizezi, să îl întrebi pe vecinul/cumătrul/amanta/părintele tău ce crede și el să-ți zică adevărul? Nu-i greu. Api de ce stau ocupate ditamai clădirile din dealul Schinoasei? Marș afară, faceți loc unora care știu ce au de făcut.

…….

Fața adevărată a Moldovei (cuvânt de încheiere)

La nuntă mi-a povestit un văr de-al meu o situație legată de nunta la care asistam.

Cică socrul mic merge la preotul din sat – ei nu-s din Ungheni, dar au făcut nunta acolo pentru că în sat nu e sală de nunți – merge să ceară mese pentru zeama de a doua zi. Bisericile, de obicei, au niște mese din scânduri pe care le închiriază cui are nevoie. Preotul i-a zis să ceară mese de la biserica unde s-au cununat (de la Ungheni, adică!).

Tot în aceeași zi, socrul mare, care stă chiar lângă biserică și care a donat o parte din grădina lui ca să/și construiască popa casă, se pregătea și el de zeama de a doua zi. Sora socrului mare lucrează secretară la școală și atunci (știind că mesele de la biserică le vrea socrul mic), sora socrului mare a mers la școală să ceară niște mese. Școala este lângă biserică. Directorul școlii i/a spus că nu-i dă mesele pentru că socrul mare a votat cu Filat la ultimele alegeri. Frumos? Frumooooos.

Morală: decât să mergi la alegeri, mai bine dă-i un pumn în gură popii din sat!