După cum am promis, voi încerca să vă iniţiez în domeniul tipograficii lansând o nouă serie de articole – “10 greşeli în lucrul cu textul”.  Primul punct “Utilizarea a mai mult de două tipuri de font (typeface) şi mărimi (weight) de caractere pe o pagină/deschidere” este una dintre gafele cele mai des întâlnite în designul moldav. Designerii noştri, pur şi simplu NU ŞTIU când să se oprească. Eu am să-i ajut!

Făcând abstracţie de domnişoara sexy, iată un exemplu de utilizare a doar două tipuri de font (typeface) pe o deschidere. Ştiu, o să începeţi a-mi enumera mai mult de două însă, titlurile din interior nu se “pun”, cele de copertă – da. Titlurile sunt de obicei o compoziţie aparte cu scop decorativ, de aceea ele sunt percepute ca “imagine” şi nu ca text.

Prea multe tipuri de font (typeface) pe o singură pagină distrag atenţia şi crează confuzie “distrugând” principiul de integritate în design. Limitaţi-vă la maximum 3, dar mai bine 2 tipuri de font (typeface) per proiect. Prea multe mărimi (weight, slope, width) de caractere, la fel, pot zăpăci cititorul în aşa hal încât să nu-şi mai dea seama care sunt elementele principale şi care – secundare. Astfel, informaţia cu adevărat importantă se pierde!

 Exemple de coperţi nereuşite ce abundă în tipuri de font (typeface), mărimi şi culori astfel încât nu există o unitate în design şi complică foarte mult distingerea titlurilor cu prioritate, de exemplu cine sunt personajele de pe copertă şi/sau care este articolul-cheie al ediţiei?

Acum, nu interpretaţi greşit. Să utilizaţi doar două tipuri de font (typeface) (ex. “Minion Pro” şi “Myriad Pro”),  nu înseamnă să aveţi doar două font-uri în pagină – “Minion Pro 10 pt Regular” şi “Myriad Pro 10 pt Bold“. Fiecare dintre ele are o familie de font, poate fi scrisă cu diferite mărimi (weight) (ex. regular, bold) şi stiluri (ex. roman, italic), în format Sentence case, lowercase, AllCaps dar şi toate combinaţiile dintre ele. Alegeţi două tipuri de font (typeface) care reprezintă cel mai bine proiectul vostru, recomandabil unul cu serife – “Minion Pro” şi unul fără – “Myriad Pro” şi jucaţi-vă cu posibilităţile pe care le oferă.

Să admitem că este absolut necesar să structuraţi un material în mai multe blocuri de text care diferă ca importanţă, conţinut, subiect etc. De ce să utilizaţi 20 de tipuri de font care vor arăta ca un “vinegred” de colaje rupte din diferite reviste şi adunate pe o singură pagină când puteţi obţine acelaşi efect de “diversitate în unitate şi unitate în diversitate” utilizând doar două typeface-uri?! Poza din stânga: Helvetica Neue LT Pro, Tahoma, Elephant, Impact, Minion Pro, Franklin Gothic Heavy, ChopinScript, Arial, Times New Roman. În dreapta: Times New Roman şi ChopinScript.  Deci se poate?

Exemple de coperţi reuşite. Primele patru editate în Moldova, ultimile două – pentru comparaţie. Toate revistele de mai sus utlizează doar 2-3 typeface-uri, 2-3 culori, 2-3 mărimi (weight, slope, width) de caractere şi arată organic. Nimic de adăugat, nimic de înlăturat. 

Ca să “fim pe aceeaşi pagină” (cum zic americanii) şi pe “aceeaşi lungime de undă” (cum zic românii), vă voi explica câteva dintre noţiunile utilizate în acest post. Întâi de toate, aş vrea să clarific ceva. După publicarea acestui material am primit “peste nas”…

Continuare articol…