Voi continua seria de articole despre perioada anilor ’80-’90 întitulate sugestiv “Ce-am avut şi ce-am pierdut”De această dată voi face o retrospectivă a oraşului, cum îl vedeam eu de la înălţimea de 1 m şi ce amintiri am reuşit să acumulez şi să păstrez până în prezent.

Autor Daniel Zollinger, “Bd-ul Ştefan cel Mare şi Sfânt noaptea“, August 2010

Nu ştiu cum se face dar în copilărie weekendul era întotdeauna rezervat ieşirilor cu familia în oraş. De mână cu părinţii, mergeam fie în parc, fie la teatru, fie la carusel sau la concerte, fie la una dintre cafenelele noastre preferate:

1. Cafeneaua “Povestea” care azi este o “бадыга” – дешёвое и низкокачественное питейное заведение; Cândva era o adevărată capodoperă cu un design interior – inedit. Avea pe pereţi secvenţe din diferite poveşti celebre, sculptate frumos în bas-relief şi colorate manual. Superb local…

Poză preluată de pe site-ul www.monument.sit.md. Cafeneaua se află în subsolul acestei “Case cu apartamente de raport” (Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei).

2. Cafeneaua “Ludmila” care azi, este o dărâmătură în centrul oraşului şi nu e clar ce va fi în locul ei, dar avea cel mai delicios cocktail de lapte din oraş şi cele mai bune prăjituri!
Poză preluată de pe blogul lui Viorel… Dacă tot a împrumutat un titlu de la mine 🙂

3. Cafeneaua “Prichindel

Prin 2005 cafeneaua “Prichindel” încă exista… Aceste turiste cred că au savurat ultimile prăjiturele “cartoşka”… Astăzi, în locul superbei cafenele cu acvarii şi peştişori aurii se află ÎNCĂ un magazin de electrocasnice, dacă tot eram în criză de “tehnică”.

4. Cafenelele “Friguşor”, “Fulguşor” şi “Pinguin” au dispărut de pe harta Chişinăului ca şi cum nici n-au existat vreodată. O dată cu ele s-a şters şi copilăria mea…

Lângă magazinul “Gemenii” era cândva o cafenea. Din păcate nu-mi amintesc cum se numea, dar ştiu că a fost incendiată (intenţionat desigur) iar peste noapte a răsărit falnic McDonalds-ul. Alături e o poză cu tot ce a mai rămas din cafeneaua “Fulguşor” dar şi aceasta este doar o “mise en scène” pentru un spectacol. Din celelalte “cafenele” n-a mai rămas nimic, nici măcar pe Google

Când era timp frumos şi cald, mergeam la carusel. Era vesel, colorat şi plin de copii drăguţi. Ce avem acum la “Aventura Parc” e o mare chinezerie, iar ceea ce ne-a mai rămas autentic este demn de orice compasiune. Echipamentele şi mecanismele sunt foarte vechi şi neîngrijite, dar pe lângă toate, sunt “triste”. Nu mă mai atrag ca acum 20 de ani…

Circul – o altă destinaţie de mult uitată. Era pentru mine un mare mister. Din cauza că mergeam doar de Crăciun/Revelion mi s-a asociat cu Moş Crăciun şi-mi părea că pe lângă toate darurile el aduce şi circul în desagă… Păcat că a ajuns ce a ajuns, şi avem ce avem…


Chiar în preajma circului dar şi tot oraşul era împânzit cândva cu “distribuitoare” de apă (ne)gazată cu/fără sirop. Se formau şi acolo rânduri mari în zilele toride, dar merita aşteptarea. Era cea mai bună apă a copilăriei mele. Cred că o apreciam mai mult pentru mecanism: bagi moneda, speli păharul, aştepţi să ţi-l umple “nenea aparat” şi beeeeeei… Apoi, clăteşti păharul după tine şi-l laşi cu gura în jos…

Distribuitorul de apă cu un singur păhar la jumătate de oraş a dus la apariţia păharelor “pliante”. Cei care erau preocupaţi de igiena, mai ales când era vorba de cei  mici, purtau în genţi câte un asemenea păhar din plastic – un adevărat trend al anilor ’90.

Un alt mod de a-ţi potoli setea în timpul ieşirilor în oraş, erau mini-havuzurile cu apă potabilă. Nu-mi dau seama când şi de ce au dispărut, dar îşi aveau şi ele rostul lor…

Acum oraşul e pustiu şi efectiv NU AI UNDE MERGE pentru a te relaxa, pentru a te detaşa, pentru a evada… Sau ai?

Autor Daniel Zollinger“Piaţa Marii Adunări Naţionale”, Decembrie 2007

(va urma)